IMPRESIONANTĂ MĂRTURIE despre criza de sarcină: Al treilea VIDEO de promovare a Marșului pentru viață de la Paris
Promovarea Marșului pentru viață de la Paris s-a făcut prin trei clipuri video:
- Video de promovare a MESAJULUI mișcării: „Avortul nu a făcut pe nimeni fericit. Viața este un drept, nu o alegere”
- Video de promovare a IMAGINII mișcării: „Ești unic(ă). Dress code pentru mars” – evenimentul a folosit culori tari și complementare din paleta curcubeului, pentru a sublinia că viața umană însăși este manifestarea supremă a diversității
- Video de promovare a PROBLEMATICII CRIZEI DE SARCINĂ și a nevoii de sprijinire a femeii pentru a face alegerea cea mai fericită atât pentru ea, cât și pentru copilul ei nenăscut
Cel din urmă a beneficiat și de un microsite special care prezintă mărturia adevărată a unei femei care a trecut prin criza de sarcină, cu toate etapele psihologice teribile ale acesteia.
Filmul și microsite-ul dedicate se intitulează MA(L)CHANCE. În franceză, malchance înseamnă „ghinion”, iar ma chance înseamnă „norocul meu, șansa mea”. Redăm mai jos clipul video emoționant și mărturia despre criza de sarcină promovată pe site-ul dedicate lor, machance.org.
Acestea sunt însoțite de chemarea de a participa la Marșul pentru viață de la Paris, care a avut loc în 21 ianuarie 2018, cu o participare de 40.000 de persoane.
VIDEO
MĂRTURIE
ȘOCUL
1 minut de așteptare – Cred că e gol frigiderul, trebuie să merg la cumpărături după ce fac baie
2 minute – Uite un mesaj de la mama, o sun mai târziu
3 minute – Selfie de la Chloé… A fost simpatică aseară, m-a făcut să râd!!
4 minute – Mi se pare că nu mai e apă caldă
5 minute – Sunt gravidă
Ceeee????
Rezultatul e sub ochii mei, tocmai s-au afișat două dungi, testul de sarcină a ieșit pozitiv. Văd un chip în oglindă. Descompus, crispat, îndurerat. Mi-e greu să cred că e al meu. Întreaga mea ființă se contractă, oprimată, înghețată, siderată. Sunt gravidă.
Sunt pe marginea prăpastie, în fața abisului imens. Viața îmi scapă printre degete și nu lasă decât o urmă de spaimă. O spaimă sfâșietoare, pătrunzătoare, care îmi îngheață sufletul.
Cele două cuvinte se întipăresc cu fierul roșu în inima mea, ca un adevăr implacabil care anunță calvarul: sunt gravidă.
NEGAREA
Poate că testul nu era bun? Poate este o eroare? Trebuie să fie… Am avut cicluri regulate, chiar și cu pilula, voiam doar să mă asigur! Ce scrie pe cutie? „Rezultate viabile în proporție 99%” Ah, nu… Vreau să mă trezesc. Treziți-mă!!!
E imposibil!!!
Nu pot fi însărcinată, tocmai mi-am început cariera, nu am decât 24 de ani. Sunt încă prea tânără ca să am un copil! Nu sunt pregătită!! Iar Sébastien, prietenul meu, nu și-ar dori niciodată acest copil…
Nu e decât o glumă proastă, nu se poate să fie altfel. Totul e bine. Nu sunt gravidă.
O sun pe Chloé, să ieșim la un pahar, o să ne distrăm pe seama situației, ca de obicei. Luni mă reîntâlnesc cu colegii de la muncă, îmi văd de treabă, mai stau cu prietenul meu, îmi trăiesc tinerețea în fond!!! Da, nu e decât o glumă proastă…
FURIA – NEGOCIEREA
Nu e o glumă…
Dar de ce mi se întâmplă tocmai mie? Ce-am făcut ca să merit asta??
Dacă mi-aș fi luat pilulele la timp…? Nu era complicat, puteam pune zilnic alarma la aceeași oră și să fiu mereu cu pilulele în poșetă, să le am la mine… Tâmpită mai sunt!!!
Trebuie să vorbesc cu cineva… înnebunesc dacă țin în mine.
Mama? Îmi va spune că sunt inconștientă, iresponsabilă, îmi va face morală, mă va învinovăți, nu am nevoie de asta… Orice în afară de asta…
Julie? A început munca de azi.
Sébastien? Își petrece sfârșitul de săptămână la părinți, nu prea e cel mai bun moment… Și îmi va spune să avortez, sau mă va părăsi.
Sunt singură. Aș vrea să dau timpul înapoi, să uit totul. Dați-mi a doua șansă!…
Te rog, te rog, să nu fie adevărat! Promit că nu-mi voi mai uita pilula niciodată, le voi lua pe toate la aceeași oră, la minut. Nici nu mai fac dragoste dacă trebuie. Nu-mi mai trebuie. Dar orice în afară de asta, orice în afară de o sarcină, te rog! Nu vreau chestia asta în burta mea, nu o vreau!!
TRISTEȚEA
Până la urmă îl sun pe Sébastien și îi spun, nu pot altfel. Rămâne tăcut vreo 2 clipe, care mi se par cât două ore, apoi îmi spune: „Te-ai programat la avort?”
Plâng, mă sufoc, este prea dur.
Nu vreau să avortez… Nu vreau să fiu însărcinată, dar nici nu vreau să avortez, ajutați-mă !!
Lacrimile îmi curg pe obraji dar trebuie să par puternică. Știu că mă va părăsi dacă îi spun că prefer să păstrez copilul, această micuță viață fragile care crește în mine și pe care încep să o iubesc… Dar nu vreau să-l pierd nici pe el, îl iubesc atât de mult… Și atunci încerc să-mi închid inima, nu trebuie să fiu tristă, avortul este ceva de rutină, totuși, o să-mi revin.
RESEMNAREA
Toate se desfășoară sub ochii mei de parcă aș fi spectatoarea propriei mele vieți. Chloé, cea mai bună prietenă a mea, mă duce la analize și mi se confirmă rezultatul testului. Programare la ginecologie: „Este o sarcină nedorită?”. Aud la ecograf cum bate o inimă micuță. Cu ochii în lacrimi și voce pierdută, articulez răspunsul: „Da”.
Imperturbabil, medicul continuă: „Sunteți însărcinată în 11 săptămâni. Putem programa întreruperea de sarcină mâine la ora 10:30, nu e timp de pierdut”.
Acest ton procedural îmi intră ca un pumnal în inimă. Urlu în sinea mea: „Asta e tot?? Îmi fac programare, îmi ucid bebelușul și gata?! O inimă se aude bătând și nimeni nu dă un ban pe ea??”
ACCEPTAREA și RECONSTRUCȚIA
Azi Théo are patru ani. Este cea mai mare comoară pe care o am pe acest Pământ. Îl iubesc din toată inima mea de mamă. Evident că nu a fost ușor, ba dimpotrivă: Sébastien m-a părăsit când a înțeles că voi păstra copilul, dar l-a recunoscut drept copilul său și azi ne înțelegem bine. Părinții m-au sprijinit, chiar dacă a fost foarte dureros pentru ei să mă vadă în această situație.
Mă numesc Lucie, am 27 de ani și sunt am reușit să evit avortul. O lumină a strălucit prin noaptea acestei încercări.
Am fost la un pas de avort, eram atât de deznădăjduită… Nu aș putea explica ce anume m-a oprit de la avort, dar mă simt incredibil de norocoasă că am scăpat de suferința intolerabilă care știu că le copleșește pe femeile care au trecut printr-o întrerupere de sarcină.
Din această încercare a izvorât cea mai mare victorie a mea.
Fericirea care mă cuprinde când îl privesc pe Théo mă face dornică să rememorez harul pe care l-am primit pentru a mă ajuta să aleg viața în acea sâmbătă de22 iunie 2013. Vreau să strig sus și tare că viața este o șansă și că, în ciuda tuturor încercărilor care înconjoară venirea pe lume a unui copil inițial nedorit, suntem destul de puternice pentru a lăsa viața să câștige acest pariu.
NE PUNEM ÎN MIȘCARE PENTRU VIAȚĂ
Voi participa la Marșul pentru viață din 21 ianuarie 2018 pentru a susține femeile care nu au avut norocul meu și a căror suferință nu este recunoscută.
Cele care nu au avut timp să reflecteze, prinse în angrenajul presiunilor exterioare și în stresul venit pe nepregătite și care acum regretă enorm. Aș vrea să le spun că, deși nu pot da timpul înapoi, și că, deși iertarea de sine este un proces lung, nu mai sunt singure și vor reuși să iasă la lumină.
Voi participa la Marșul pentru viață din 21 ianuarie 2018 pentru a le spune tuturor femeilor care se confruntă cu o sarcină neplanificată că, în ciuda dificultăților, a dărui viață este un dar uriaș.
„Fericirea se ascunde uneori în necunoscut”
(Victor Hugo)
VIAȚA ÎNVINGE ÎNTOTDEAUNA
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
