Grupurile anti-avort din Statele Unite inspiră mișcările pro-viață din Europa

de Sarah Wheaton, Politico.com, 5 februarie 2014

Oponenții avortului din Statele Unite au început să promoveze mișcarea pro-viață și la nivel internațional, unde aliații europeni odinioară inerți, fac acum presiuni pentru schimbări care ar putea afecta întreg continentul.

O mai tânără generație de activiști anti-avort a apelat la Statele Unite pentru recomandări pe plan juridic, pentru pregătire strategică și inspirație transatlantică. Ei împrumută o abordare americană diferită, încercând să forțeze introducerea temei avortului, mult timp un subiect privat în Europa, pe lista discuțiilor de ordin public. Iar pentru americanii care călătoresc peste ocean, sprijinirea cauzei la nivel internațional înseamnă întărirea poziției lor de acasă.

„Haideți să recunoaștem, lumea devine din ce în ce mai mică”, spune Charmaine Yoest, președinte al organizației Americans United for Life (Americani Uniți pentru Viață), intervievat pe perioada unei săptămâni de conferințe și evenimente în Roma. Orice noi drepturi la avort în Europa ar fi „încă o amenințare la legislația americană”, a spus ea, deoarece acestea dau muniție instituțiilor judecătorești naționale aflate în căutarea consensului pe plan internațional.

Prezența lui Yoest în Italia viza o serie de prelegeri în cadrul a numeroase întâlniri ale activiștilor internaționali cu ocazia Marșului pentru Viață organizat în Italia, una dintre multele manifestații europene inspirate de demonstrația anuală din America. Anul trecut marșul din Roma a reunit circa 40.000 de oameni, în creștere față de marșul organizat cu doi ani în urmă, unde au participat 800 de persoane.

Aceste acțiuni au condus la noi restricții. Legalitatea avortului în sine și momentul din sarcină când acesta poate avea loc rămân încă la latitudinea țărilor europene și, din acest punct de vedere, există pe continent o gamă largă de legislații. Cu toate acestea, la presiunea activiștilor, unele țări adoptă legi mai stringente. Norvegia liberală a interzis anul acesta avorturile după momentul când fătul devine viabil. Spania, care a liberalizat avortul cu doar patru ani în urmă, este pregătită să adopte o interzicere totală a lui.

În anumite privințe, peisajul european este opus mișcărilor din America, deși tacticile și obiectivele sunt similare. Aici, în Statele Unite, Curtea Supremă guvernează menținerea drepturilor privind avortul de 41 de ani, astfel că grupurile anti-avort au fost nevoite să apeleze la autoritățile locale. În Europa, aceste grupuri se luptă atât la nivel național cât și prin intermediul Curților și Comisiilor din Uniunea Europeană care pot influența toate cele 28 de state membre.

Americanii, de asemenea, încearcă să-și ajute aliații europeni să restructureze lucrurile și să combată complacerea, în primul rând prin a face organizațiile lor mai profesionale și luptele lor mai vizibile. Spre exemplu, Lila Rose, având 25 de ani, președinte al organizației Live Action, și-a petrecut mare parte luna aprilie în Londra pentru a forma alți tineri activiști, învățându-i cum să realizeze filmulețe despre ce anume presupune avortul și să scoată în evidență „abuzul ascuns” în spatele avortului, prin intermediul poveștilor de viață ale femeilor ce regretă că au ales să-și întrerupă sarcina.

„Ei caută să vadă ce anume a funcționat în SUA”, declară Rose despre colegii săi europeni.

Terrence McKeegan, un avocat american care s-a consultat cu grupuri anti-avort din întreaga lume în ultimii zece ani, observă impactul.

„Până recent, europenii priveau lucrurile în general dintr-o perspectivă foarte academică, filosofică”, a afirmat McKeegan.

„Nu este de ajuns doar să ai idei bune și să ai ideile potrivite, ci trebuie să ai și un plan cât de poate de practic, unul foarte strategic”, a adăugat el.

Nu toate grupurile din Statele Unite sunt active în străinătate. Comitetul Național pentru Dreptul la Viață (National Right to Life Committee), cel mai mare grup anti-avort din America, conlucrează de mult cu omologii europeni din ONU pentru a preveni o legalizare globală a dreptului la avort. Dar nu a realizat încă muncă de teren în Europa.

„Legile noastre sunt, în realitate, mai rele decât în multe din țările europene”, a declarat Carol Tobias, președintele Comitetului. „Avem destulă muncă de făcut în grădina noastră.”

Rata avorturilor în SUA în 2011 a fost însă mai mică decât cea mai recentă medie realizată la nivelul UE: circa 17 avorturi la 1.000 de nașteri în America, spre deosebire de 30 la 1.000 în UE. Însă rata variază în Europa. Europa de Vest are cele mai scăzute rate din lume, conform Organizației Mondiale a Sănătății, circa 12/1.000. Cea din Europa de Est este mai mare, însă se află în scădere.

Dar americanii sprijină și îi ajută pe transatlantici în eforturile lor de luptă împotriva amenințărilor la adresa celor nenăscuți.

Profitând de apariția unei noi proceduri privind obținerea cetățeniei, o coaliție anti avort a constrâns Comisia Europeană să ia măsuri privind o eventuală procedură de protecție a embrionului. Provocarea implica un nivel de coordonare fără precedent între grupul american afiliat și grupurile originare din țările europene.

În campania cunoscută sub numele „Unul din noi” (One of Us), grupuri anti avort din 20 de țări europene au adunat aproape 2 milioane de semnături în contextul unei petiții ce urmărea interzicerea finanțării de către UE a oricărei acțiuni ce implica distrugerea unui embrion, inclusiv cele privind dezvoltarea internațională și cercetarea biotehnologică.

Aceste 1,8 milioane de semnături verificate au atras atenția publicului și a Comisiei Europene, care acum trebuie să decidă dacă să introducă sau nu  măsura în corpul legislativ al Uniunii.

Măsura în ansamblul ei nu are deocamdată perspective de a deveni lege a UE. Cu toate acestea forța uriașă a campaniei i-a îngrijorat pe adepții planificării familiale și pe oamenii de știință, care au văzut-o ca pe o încercare a Bisericii Catolice și a extremiștilor evanghelici americani de a aduce subiectul în atenția Bruxelles-ului.

Mișcarea anti-avort „începe să capete multă vizibilitate acum”, afirmă Thilde Knudsen, director la Biroul European al fundației Marie Stopes International, care finanțează programele de sănătate sexuală și planificare familială, inclusiv avortul. Dar, a adăugat ea, „îmi pun totuși întrebarea cât de mult succes are”.

Atunci când Gregor Puppinck, director general al Centrului European pentru Lege și Justiție prezenta una din măsurile campaniei „Unul din noi” în cadrul unei conferințe UE din aprilie, oponenții săi l-au întrebat care sunt legăturile lui cu Rev. Pat Robertson. Centrul European, cu sediul la Strasbourg, este afiliat Centrului American pentru Lege și Justiție, centru co-finanțat de moderatorul conservator, însă Puppinck a afirmat într-un interviu că el și Robertson nu s-au cunoscut niciodată. Jay Sekulow, un cunoscut avocat american conservator și gazdă radio, este consilier șef în cadrul ambelor grupuri.

La fel de importantă ca strategia legală, afirmă Puppinck, a fost și crearea legăturilor cu organizații anti avort de la nivel național, originare din țările UE. El a anticipat cu succes faptul că rețelele online create în acest scop vor putea atrage 5 milioane de susținători pentru următoarea campanie.

„Profesionalismul vine în mare parte din SUA”, afirmă Puppinck, în acord cu alți activiști, majoritatea din grupuri care au colaborat direct cu organizații americane.

Spre exemplu, Ignacio Arsuaga a urmărit evoluția mișcării anti-avort în timp ce studia Dreptul în SUA în anii 1990 și la întoarcerea în Spania a împărtășit din ceea ce observase. Organizația sa HazteOir este considerată una dintre cele mai inovatoare din Europa și a fost crucială pentru înlocuirea legii avorturilor, inițial liberală, cu o interdicție aproape totală a acestora.

Arsuaga povestește că a învățat despre petițiile online și acțiunile de alertă de la Coaliția Creștină, de la asociația Americani uniți pentru viață, Liga Catolică și chiar de pe site-ul liberal MoveOn.org. Însă unul dintre cele mai eficiente instrumente însușite în Statele Unite este categoric low tech: mailul direct.

„Oamenii spuneau că modelul american nu va funcționa niciodată în Europa”, afirma McKeegan. Însă Arsuaga a folosit corespondența de tip convențional, iar succesul său privind tehnicile de strângere de fonduri este în continuă creștere.

Expunerile publice ale opoziției, cum ar fi „Marșul pentru Viață” din Washington, au fost considerate de asemenea indecente de către generațiile mai vechi de susținători pro-viață din Europa, însă aceste mișcări le-au inspirat pe cele mai tinere. Virginia Coda Nunziante și-a petrecut ani încercând să convingă principalul grup italian pro-viață să organizeze un marș în Roma. În final, și-a creat propriul grup pentru a putea organiza o astfel de mișcare.

„Spuneau mereu că nu, nu, nu, Italia este un pic diferită; nu este nevoie să ieșim în stradă”, rememora ea. Preferau abordarea privată, precum consilierea crizei de sarcină.

Desigur, manifestările publice sunt un pic diferite în Roma. În Washington, marșul se termină la Curtea Supremă. În Roma, el se oprește aproape de Vatican. Anul trecut Papa Francisc s-a și adresat mulțimii.

În acest stadiu, spune McKeegan, mișcare europeană a ajuns la maturitate – poate, din anumite puncte de vedere, a și depășit modelul american.

În SUA, există „multe lupte pe teren”, afirma el, având în vedere că aici multe grupuri anti-avort concurează pentru proeminență și donații. În Europa, totuși, există în general un singur grup dominant în fiecare țară, ceea ce face și colaborarea de la Bruxelles mult mai fructuoasă.

Traducere: Iulia Catargiu

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.