Gândurile românilor după înmormântarea Regelui Mihai

Domnul Ștefan, pensionar, către fiica lui: „Ce mult ne-au minţit, tată! Nu am ştiut nimic din ce aflăm acum… Ştiam că a plecat cu un tren cu aur, că e un om rău. Dar ei spuneau toate astea pentru că le era frică. Şi frică le-a fost şi celor care l-au alungat în 90. Le era frică pentru că rămâneau fără putere şi nu mai puteau să fure. Şi-au bătut joc de noi şi de ţara asta! Nu vom mai avea niciodată un conducător la înmormântarea căruia să vină atâţia oameni… atâţia oameni mari.”
Florina şi Nicolae Vizinteanu, doi soţi din Bucureşti: „Ce am învățat astăzi: ca istoria o scrie Dumnezeu; ca Unsul lui Dumnezeu, Biserica si Armata sunt pilonii care trezesc in neam resorturi nebănuite; ca doar prin credința ne putem salva; ca nimic nu se face fără Dumnezeu.”
Cătălin Sturza, editor de carte: „O ceremonie absolut impresionantă pe Calea Victoriei și Dealul Patriarhei care ne amintește, vorba lui Chesterton, că toți suntem regi în exil. Majestatea Sa Regele Mihai I al României și-a încheiat exilul prin această vale a plângerii și s-a întors acasă. Dumnezeu să-l odihnească și să-l primească în Împărăția Sa.”
Adina Ivanov, economistă: „Astăzi am vrut să fiu acolo. Am simțit că e datoria mea, din respect pentru Rege şi pentru bunicii mei. În mijlocul mulţimii, la Palatul Regal, sentimentele au fost amestecate: unii încercau să întindă un steag uriaş şi se certau cu jandarmii. (…) Dar am văzut şi oameni emoţionați, cu lacrimi în ochi. Lângă mine ajunsese un bătrânel cu o barbă lungă, albă. Semăna cu Tolstoi, numai că era mărunțel, ajungându-mi nici până la umăr. Când a început să cânte trompeta s-a făcut linişte, şi am rămas fără aer, de emoție. Bătrânelul meu se agățase de mine şi încerca să sară, țopăind. «Mai vreau să-l văd doar o dată!», îmi spuse, pentru a se scuza. Atunci, un bărbat solid îl ridică în brațe, ca pe un copil, ca să-şi mai vadă o data Regele. Asta m-a dat gata, recunosc, m-a impresionat până la lacrimi.”
Radu Buzăianu, jurnalist: „M-am tot uitat la oamenii care treceau zilele astea prin faţa Regelui. Ne-a învăţat să ne facem din nou cruce.”
Florin Chirculescu (medic chirurg, scriitor): „Cât de mult aș vrea să înțeleg de ce am simțit cel mai adânc ce înseamnă să fii român în Duminica Paștelui 1992 și în 16 decembrie 2017, în preajma Regelui nostru, Mihai I! Poteci însorite, Majestate!”
Valentin Temeș, preot: „Am urmărit fermecat întreaga ceremonie de astăzi, mi s-a părut că e transmisiune dintr-o altă țară! Cred c-am uitat cine suntem! Cred c-am uitat ce suntem! Oare ne vom reveni? Dumnezeu să ne ajute! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe Rege!”