FINLANDA. Maria Smicală are simptome de stres post-traumatic după discuția cu cei de la Protecția Copilului
Pe pagina de Facebook Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicala si copiii ei a fost publicată următoarea mărturie:
„Am vrut să aflu de la Maria cum a decurs ședința de astăzi cu cei de la socialul finlandez. Am găsit-o tristă, descurajată, speriată. Mi-a spus că după discuție n-a mai fost în stare să meargă la școală.
Pe parcursul convorbirii, îngreunate de o lipsă evidentă de concentrare din partea ei, s-a plâns de mai multe ori că o dor capul și burta. Cam astea sunt urmările – vizibile într-un interval de doar câteva minute – după o ședință cu „specialiștii” în protecția copilului de la Tampere.
Mi-a spus că „ei o ceartă” deoarece este prea „legată de mama”…că ar fi prea apropiate sufletește, iar asta nu e bine. Că mama are nevoie de terapie iar dacă refuză, atunci ea și Mihai vor rămâne tot la casele de copii. Nici telefonul nu au de gând să i-l mai lase. Prea mult vorbește cu frații ei, cu mama, și nici asta nu e bine.
O privesc pe Maria și nu-mi vine să cred că e același copil pe care l-am văzut ieri în brațele Cameliei. Mă gândesc la cei care au adus-o în starea asta… după ce ieri maică-sa a „predat-o” la locul de detenție veselă, încrezătoare, mângâiată, alintată, spălată, îmbrăcată frumos, hrănită cu ce-a fost mai bun, despăduchiată (iartă-mă, Maria, iartă-mă!)…
Ce fel de oameni sunt, cam cât de bolnavi, și ce fel de terapii i-ar mai ajuta?”