Florin Pușcaș: Fake news despre interzicerea avortului. Ce spune, de fapt, proiectul care schimbă art. 202 din Codul Penal

Florin Pușcaș, jurnalist cu formare juridică, scrie pe Stiripesurse.ro despre inițiativa legislativă care a fost ucisă în piața publică în loc să fie dezbătută în Parlament:

Propunerea legislativă depusă în Parlament modifică articolul 202 (vătămarea fătului), nu articolul 201 (întreruperea cursului sarcinii) și nu introduce vreo pedepsire a femeii pentru avort. E vorba, mai degrabă, de o extindere a protecției penale pentru făt, în special după 14 săptămâni, și de armonizarea – discutabilă sau nu – cu pragurile din legislația medicală. Cine a depus, ce se schimbă, ce spun criticii și, mai ales, ce înseamnă juridic toate acestea, pe scurt și pe românește.

Cine sunt inițiatorii și de ce au venit cu proiectul

Inițiativa aparține deputaților neafiliați Radu-Mihail Ionescu și Monica Ionescu. În expunerea de motive, cei doi susțin că există o necorelare între regula sanitară (avort la cerere până la 14 săptămâni; ulterior doar pentru motive medicale) și protecția penală efectivă a fătului atunci când moare în uter din cauza unei violențe sau a unei neglijențe, nu a unui avort în sens strict. Scopul declarat: „protecția vieții în devenire pe toată durata sarcinii”, fără a viza femeia sau actul medical legal.

Ce se propune să se modifice, concret

Textul-cheie schimbă două lucruri. Mai întâi, extinde sfera de la „în timpul nașterii” la „în perioada sarcinii sau în timpul nașterii”: vătămarea fătului „prin orice mijloace ori procedee” care împiedică instalarea vieții extrauterine ar fi pedepsită cu 3–7 ani. Apoi, introduce un nou alineat: dacă vătămarea fătului săvârșită în timpul sarcinii a avut ca urmare moartea acestuia, iar moartea a survenit după 14 săptămâni, se aplică pedeapsa deja prevăzută de alin. (3) (în prezent: 6 luni–3 ani). Ambele modificări operează în interiorul art. 202; articolul 201 rămâne neschimbat, inclusiv excepțiile privind actul medical și nepedepsirea femeii.

Ce prevede legea în vigoare, în două fraze utile

Astăzi, art. 201 incriminează întreruperea cursului sarcinii în afara cadrului legal (de pildă, după 14 săptămâni la cerere, ori de către persoane neautorizate) și prevede explicit că femeia nu se pedepsește; avortul terapeutic rămâne permis potrivit regulilor medicale. În paralel, art. 202 sancționează vătămarea fătului în timpul nașterii și – limitat – vătămarea din timpul sarcinii doar dacă efectele se produc „ulterior copilului”, adică după naștere vie; actul medical corect și în interesul gravidei/fătului este exceptat.

Fake news despre interzicerea avortului

Nu, proiectul nu interzice avortul și nu pedepsește femeia. Asemănările trase cu forța cu Decretul 770 sunt înșelătoare: atunci s-a restrâns direct accesul la avort; aici se mută accentul pe atingerea adusă fătului de către terți, în special după 14 săptămâni, și pe corelarea cu pragul medical. Chiar inițiatorii spun limpede că țintesc agresorii terți, nu actul medical legal. Asta nu înseamnă că textul e perfect, dar echivalează cu altceva decât „interzicerea avortului”.

Ce spun criticii

ONG-uri, instituții și politicieni au reacționat dur, invocând riscul unui pas spre „reîntoarcerea” la politici pronataliste coercitive și un posibil efect de intimidare în sistemul medical. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a calificat proiectul drept „retrogradare” și a invocat memoriile negre ale Decretului 770; o parte a presei a vorbit chiar de „incriminarea avortului”, deși textul vizează art. 202, nu 201. Dincolo de retorică, temerea poate fi cel mult de tehnică legislativă: suprapuneri între normele penale și spațiu de interpretare larg pentru procurori în situații medicale-limită.

Ce aduce nou proiectul – explicație tehnică pe înțelesul tuturor

Prima noutate: „vătămarea fătului” s-ar aplica nu doar la naștere, ci și „în perioada sarcinii”. Tradus: dacă un terț lovește o gravidă sau acționează imprudent, iar efectul este că fătul nu mai poate ajunge la viață extrauterină, fapta intră la art. 202 cu pedepse de 3–7 ani, nu doar la violență/vătămare asupra mamei. Dacă vătămarea din sarcină duce la moartea fătului după 14 săptămâni, se sancționează explicit, chiar dacă nu a existat naștere vie. Aici e miza practică: în regimul actual, 202 condiționează de regulă protecția de „ce se întâmplă după ce copilul se naște”; noul alineat acoperă pierderea sarcinii în sine, de la un anumit termen încolo. Însă există suprapunere și de această dată, cu art. 194, care se referă la vătămarea corporală sub formă de loviri care au avut drept consecință avortul (pedeapsă între 2 și 7 ani).

Efectele pozitive probabile

Proiectul închide o zonă gri în care violențele, accidentele sau neglijența față de gravide, soldate cu pierderea sarcinii în trimestrul al doilea, scapă de o încadrare penală dedicată cu privire la făt. Mesajul normativ e clar: după un prag considerat deja sensibil în medicină, fătul beneficiază de protecție penală distinctă chiar dacă nu se ajunge la naștere vie. Este și un instrument mai adecvat pentru a reflecta gravitatea socială a unor fapte comise de terți împotriva gravidelor.

În clipa în care extinzi art. 202 la „perioada sarcinii” și adaugi un prag penal la 14 săptămâni, apar coliziuni cu art. 201, care reglementează avortul (inclusiv după 14 săptămâni, în afara cadrului legal). În scenariile în care fapta este, de fapt, un avort nelegal, acuzarea ar putea jongla între art. 201 și noul art. 202, cu riscul de a împinge încadrarea spre textul cu pedepse mai mari. Art. 202 păstrează un „paratrăsnet” de protecție a actului medical („în interesul gravidei sau al fătului”, respectarea regulilor profesiei, „risc inerent”).

Ce ar merita îmbunătățit ca să rămână partea bună și să scadă zgomotul

Dacă legiuitorul vrea cu adevărat să întărească protecția fătului și, simultan, să nu arunce în nesiguranță practica medicală, ar fi utilă o clauză de subsidiaritate clară („se aplică dacă fapta nu constituie întreruperea cursului sarcinii potrivit art. 201”) și o clarificare expresă că avortul conform legii nu intră, prin simplul rezultat („împiedicarea vieții extrauterine”), sub incidența 202. De ajutor ar fi și definirea mai strictă a noțiunii de „vătămare a fătului” și a standardului probator de cauzalitate (expertiză medico-legală obligatorie), precum și lărgirea „safe-harbor-ului” medical pentru urgențe, bună-credință profesională și conformare la ghiduri clinice. Aceste ajustări nu diluează ideea centrală – protecția efectivă a fătului în fața agresiunilor – dar reduc spațiul pentru abuzuri de interpretare.

Verdict onest: proiect util ca intenție, perfectibil ca redactare

Dincolo de zgomot, polemică și titluri inflamatoare, textul NU incriminează femeia și NU interzice avortul. El încearcă să corecteze o carență reală: lipsa unei încadări penale dedicate în cazurile în care, după 14 săptămâni, fătul moare în uter din cauza violenței sau culpei unui terț. Asta e de salutat. Dar tehnica legislativă poate fi fin-reglată pentru a delimita mai curat sfera art. 202 de cea a art. 201 și pentru a oferi medicilor previzibilitate și siguranță juridică. Doar așa, în loc să hrănim „fake news” despre interzicerea avortului, vom avea o normă clară, coerentă și aplicabilă în folosul femeilor însărcinate – și, odată cu ele, al vieții pe care o poartă.

Notă: Pentru verificare, consultați forma actuală a articolelor 201 și 202 din Codul penal și expunerea de motive depusă la Senat; ele confirmă că propunerea vizează extinderea art. 202 și introduce pragul de 14 săptămâni pentru ipoteza morții fătului în uter, fără a modifica nepedepsirea femeii și excepțiile medicale.