EXCLUSIV. Irina Bazon, scriitoare și traducătoare: De ce vin la Marșul pentru viață

Susțin din toată inima această manifestație pentru viață, care vine ca o gură de aer proaspăt într-o societate în care domină cultura morții. Însăși venirea fiecărui copil în lume este ca un manifest împotriva acestei culturi a morții, fiindcă ei aduc prospețime și lumină vieții noastre, dar și vigoare unui neam, atrăgând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra unui neam întreg.
Cum spunea un mare duhovnic al nostru, probabil, părintele Arsenie Papacioc, „copiii sunt unire între Cer și pământ” și „prin ei se poate salva un neam întreg”. Prin curăția, inocența, simplitatea și frumusețea lor, ei ne fac legătura cu cerul, fiindcă, scria Ernest Bernea, „în copil vorbește frântura de cer dată omului odată cu începutul”.
Cred că de ceea ce facem noi cu această „frântură de cer” depinde și viitorul nostru ca neam și ca țară. Mai ales în contextul crizei demografice profunde cu care se confruntă țara noastră. Știu că 2013 fusese declarat anul cu cea mai mică natalitate după Al Doilea Război Mondial, acesta fiind și anul când, pentru prima dată după 1989, populația rezidentă a României scăzuse sub 20 de milioane de locuitori.
Este o situație foarte dureroasă și gravă, la care contribuie nu numai emigrația masivă, dar și avorturile, adică aderarea noastră voluntară la o cultură a morții. Copiii, acest dar minunat de la Dumnezeu, aduc cu ei inocența, neprihănirea, ne înseninează viața, revarsă bucurie, pace și binecuvântare în sufletele și familiile noastre. Este adevărat că creșterea lor presupune multă jertfă și eforturi, dar fără acestea nu ne-am putea împlini ca oameni, ci am rămâne închiși într-un egoism și individualism dizolvante și dezumanizante, fiindcă a ucide un prunc nenăscut pentru a nu-ți periclita un stil de viață bazată pe plăcerea lipsită de responsabilitate și pe confort este, în fond, o manifestare a dezumanizării.
De fapt, chiar pruncii pe care îi naștem ne înnoiesc și ne dau noi puteri – totodată, determină consolidarea unei căsnicii –, învățându-ne să ne dăruim dezinteresat, învățându-ne ideea de sacrificiu într-o lume care nu mai pune deloc preț pe aceasta.
Oricât de dificilă material ar fi situația unei femei aflate în criză de sarcină, chiar dacă nu ar avea sprijin în propria familie (însă trebuie să știe că va găsi mereu sprijin în marea familie, plină de căldură, a celor de la Studenți pentru viață, a românilor care prețuiesc viața), trebuie să știe că nu este singură – îi pot fi alături cei de la asociațiile Pro-Viață și, mai ales, nu trebuie să uite că însuși Dumnezeu îi este alături, fiindcă El vede această jertfă și dă din belșug ajutor și puteri celor care aleg viața. Fiindcă El a spus „Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe mine Mă primește” (Mt. 18,5). Iar atunci când îl ai pe Dumnezeu, totul este posibil.
Astfel că le îndemn pe tinerele care se confruntă cu astfel de crize să lupte pentru a nu se lăsa influențate de cultura morții, fiindcă aducerea în lume a acestei făpturi mici „cu aripi la suflet” (cum spune Ernest Bernea), îi va înfrumuseța și îmbogăți enorm viața și i-o va umple de sens. Și îi va aduce, negreșit, multă bucurie, fiindcă zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu, spunea un scriitor.