Drepturile omului sunt ca bancnotele și inflația: cu cât se tipăresc mai multe fără acoperire sau credibilitate, cu atât le scade valoarea reală

de Cristina Popescu, Facebook

Forța și prestigiul ideii de drepturi ale omului stă tocmai în faptul de a califica în acest concept doar drepturile fundamentale, al căror caracter sacrosanct poate fi găsit într-un temei transcendent acceptat cu titlu universal.
Cu cât – așa cum pare în zilele noastre – se înmulțesc dezideratele și doleanțele ce se revendică a fi adăpostite sub această titulatură de „drepturi ale omului”, cu atât „drepturile omului” se ieftinesc și încep să fie privite ca forme din ce în ce mai diluate de conținut.

Cu cât sunt mai des invocate pentru a justifica tot felul de aiureli („dreptul la determinarea identității de gen”) sau declarații generale de intenții („dreptul la un mediu curat”), cu atât „drepturile omului” ajung să fie privite ca vorbă goală, chiar dacă nu ne putem tranzacționa politic pretențiile fără ele.

Sunt ca bancnotele și inflația: cu cât se tipăresc mai multe fără acoperire în aur sau în credibilitate, cu atât le scade valoarea reală, indiferent ce declară banca nominal pe ele.

Citește mai multe opinii de Cristina Popescu