Discursul care asociază valorile conservatoare cu pro-rusismul nu face decât să consolideze această atitudine
de Cristina Popescu, Facebook
Site-ul G4Media citează un studiu intitulat „Rezistența la dezinformare în Europa centrală și de Est”, elaborat de think-thank-ul polonez EAST Center și ONG-ul Ukranian Prism în perioada mai 2017 – mai 2018 (nu am verificat orientarea celor două think tank-uri; capitolul despre România a fost realizat de un anume Teodor Lucian Moga de la Centrul pentru Studii Europene al Facultății de Drept de la Univestitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, nu știu cine este), potrivit căruia România se află sub tirul propagandei rusești, cele mai vulnerabile grupuri fiind naționaliștii, conservatorii religioși și nostalgicii comuniști.
Nu intenționez să neg existența unor temeiuri consistente ale concluziilor acestui studiu, nici nu aș avea cum, dar cred că ar fi utile niște remarci suplimentare:
- comuniștii nostalgici se împuținează pe cale biologică, au trecut aproape 30 de ani de la revoluție iar nostalgia va muri și ea peste vreo 15 ani, odată cu acei adulți din timpul „Epocii de aur” care au ajuns să idealizeze retrospectiv comunismul; atenție, însă, și la noua generație de comuniști, cei tineri, care preiau microbul utopic (nu cel nostalgic) via simpatizanții din vest și mai puțin prin contaminare cu trecutul local; de comunismul camuflat în noi ideologii la modă în vest nu mai pomenesc.
- naționaliștii „de dreapta”, așa cum îmi pare mie, nu sunt prea vulnerabili la pro-rusism (sau nu s-ar mai încadra în categoria „naționaliștilor de dreapta”), memoria raporturilor româno-ruse făcând imperiul de la răsărit suficient de antipatic acestei categorii.
Vulnerabilitate există, însă, în acest segment, la narativul anti-occidental, iar cea mai bună formulă de a alimenta și întări convingerile anti-occidentale ale acestui grup este aceea de a-i repeta la nesfârșit, cu dispreț și ca o dădăceală insuportabilă mantra înapoierii culpabile a României, punerea perpetuă și fără discernământ sau nuanțe a țării noastre la colțul rușinii și stigmatizarea oricărei forme de patriotism local, la grămadă, fără deosebire, ca fiind naționalism malign.
Propaganda rusă nici nu trebuie să mai depună vreun mare efort aici, există destule voci și publicații pro-occidentale care îi fac treaba cu brio, gratuit și cu entuziasm, imaginându-și că luptă cu ea.
(Povestea asta îmi aduce aminte oarecum de școala primară și de părinții mei care mi-l tot dădeau drept exemplu pozitiv și de urmat pe un văr premiant, în timp ce îmi tot repetau că realizările mele nu se compară deloc cu cele ale meseriașului văr -pe care mai aveam un pic și nu-l mai înghițeam deloc. Ai mei s-au prins la timp, totuși și și-au schimbat atitudinea, oare s-or prinde și pro-occidentalii noștri că uneori și tonul face muzica?)
- conservatorii religioși au, într-adevăr, crezuri și valori care intră în conflict cu secularismul accelerat din societatea occidentală în care ne integrăm. Însă cel mai contra-productiv răspuns dat acestei tendințe a grupului menționat este acela de a-i blama pentru aceste crezuri și valori și de a le lipi iute eticheta de anti-occidentali și putiniști, sub argumentul că valorile și crezurile lor ar fi, pasămite, anti-occidentale și putiniste și că testul occidentalismului impune secularism și sincronism total, în timp ce ortodoxia și atașamentul la tradiție implică contrariul. Ei bine, la valori și la crezuri acești oameni nu vor renunța, așa că dacă li se va repeta întruna că persistența în ele îi face incompatibili cu occidentul și rusofili, rezultatul va fi că valorile și le vor păstra, dar vor internaliza ceea ce li se tot repetă și inculcă: vor deveni anti-occidentali.
Evident, dacă vrei să combați această tendință prima preocupare nu ar trebui să fie aceea de a-i eticheta și învinovăți, ci să faci demonstrația că există loc în societatea occidentală și pentru aceste valori și crezuri; căci dacă insiști în a repeta că valorile cu pricina nu sunt compatibile cu occidentul, atunci nu trebuie să te mai minunezi de ce aderenții lor tind să capete atitudini sceptice sau chiar anti-occidentale.
Repet, tendințele din studiul menționat sunt reale. Dar dacă se dorește a fi combătute, ideal ar fi să fie înțelese resorturile care animă grupurile vulnerabile și să se vină în întâmpinarea lor. Propaganda pro-rusă sau anti-occidentală se combate cu cap (și creier), altminteri simpla învinovățire (sau etichetare) nu rezolvă nimic, ci dimpotrivă, vine și consolidează tocmai efectele propagandei pe care se presupune că o combate.
Citește mai multe articole de Cristina Popescu
Un lider USR ne explică: orientarea heterosexuală = orientare spre Rusia
O bucureșteană pe Facebook: Organizațiile pro-homosexualitate și pretins pro-europene par să fi făcut fix jocul forțelor pe care pretind că le combat (cele ale lui Putin)
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
