Diaconul Stephen Holley de la Biserica Sf. Haralambie (Iași): „«Iubirea» este cel mai prost motiv de căsătorie posibil!”
de Știri pentru viață
Un american care era ortodox chiar înainte să o știe s-a îndrăgostit de România și a devenit singurul străin care slujește în Mitropolia Moldovei și Bucovinei. L-am întâlnit la sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași și l-am întrebat despre România, despre familie și despre cum vede un american Zilele Cuvioasei din Capitala Moldovei.
Părinte Stephen, cum v-ați convertit la ortodoxie?
E o poveste lungă. Dar versiunea scurtă este că baptiștii ne-au dat afară, pe mine și pe soția mea, deoarece credeam alte lucruri decât ce învăța Biserica Baptistă, de care aparțineam.
Abia mai târziu am aflat că ceea ce credeam se regăsea în credința ortodoxă. Nici nu știam că există o Biserică Ortodoxă. Când am găsit Biserica Ortodoxă și am aflat credința acesteia, mi-am dat seama că eu eram ortodox de ani de zile, doar că nu știam să îmi spun așa.
Când, în cele din urmă, am găsit Biserica Ortodoxă, am știut ce eram: ortodox.
Cum ați ajuns să vă vindeți casa din California și să vă stabiliți aici, la Iași?
M-am îndrăgostit de oameni, de cultură și de țară, dar trebuia să îmi mai conving și soția. Așa că în anul următor am adus-o aici pentru trei săptămâni. Intenția mea era să ne întoarcem acasă după ce experimenta și ea România, și să îi spun: „Cum ți-ar plăcea să ne mutăm acolo cândva?”.
Eram aici împreună de numai trei zile când soția a văzut terenul liber de lângă casa părintelui Radu Brânză și l-a întrebat al cui era. El i-a spus: „Nu știu, dar cred că este de vânzare”. Atunci ea i-a răspuns: „Ei bine, vreau să ne ajutați să-l cumpărăm, deoarece vrem să ne mutăm aici și să ne facem un cămin aici”.
Eu am rămas înmărmurit, deoarece nu îi spusesem încă nimic. Dar ea mi-a zis: „Știu că-ți place mult aici și știu că iubești oamenii aceștia. Și mie îmi plac mult. Dacă aici ne vrea Dumnezeu, atunci aici trebuie să rămânem”. Așadar, s-a hotărât să rămână înainte să o întreb. Nu-mi puteam imagina că ar fi fost de acord să-și părăsească cei patru nepoți. Dar era dispusă și la asta pentru a se stabili aici.
Astfel, Duhul lui Dumnezeu a lucrat în noi amândoi, astfel încât am spus același lucru în același timp și așa ne-am dat seama că era dorința lui Dumnezeu să venim aici.
Ce înseamnă sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași pentru dumneavoastră, personal?
Nu pot încă să vă răspund, pentru ca nu am fost printre toți oamenii, aștept și slujba de marți, Liturghia din ziua de sărbătoare. Am înțeles că va fi o procesiune în care moaștele Sfintei Parascheva vor fi purtate de clerici prin oraș. Încă nu am avut ocazia să iau parte la aceasta.
Fiind prima dată când particip, încă sunt profund impresionat, deoarece în America nu avem astfel de lucruri. Avem sărbători seculare, cum ar fi Ziua Independenței, serbată în toată țara. Avem Paștile, care se serbează în toată țara, dar de către protestanți și romano-catolici mai vizibil, deoarece Paștile ortodocșilor nu corespund întotdeauna cu ale celorlalți. Iar Crăciunul s-a transformat destul de mult într-o sărbătoare seculară, îndepărtându-se de adevăratul său duh.
Așa că acest aflux de oameni la sărbătoarea Sfintei Parascheva impune respect.
De ce se adună atât de mulți oameni la moaște?
Moaștele sunt sfinte. Ele au puterea de a face minuni, după cum este voia lui Dumnezeu. Cunosc cazuri din Alaska în care oamenii care au vizitat peștera Sfântului Herman de Alaska și au presărat puțin praf de acolo peste o persoană bolnavă, iar aceasta s-a vindecat.
Sfintele moaște au o mare însemnătate și putere, deoarece sfinții nu sunt morți. Sfinții fac parte din Biserică, sunt foarte vii în Împărăția lui Dumnezeu. Se roagă pentru noi și fac minuni pentru noi.
Prin sfintele moaște, prin cinstirea lor, prin sărutarea lor noi ne aflăm pe o cale prin care atingem Împărăția lui Dumnezeu, împărăție pe care o așteptăm la sfârșitul vieților noastre. Dar, în realitate, Împărăția Cerurilor nu este ceva în care ajungem la sfârșitul vieții, ci ceva întru care trăim încă de pe acum și de aici. Iar moaștele sunt o parte din ființare în Împărăția lui Dumnezeu.
Dumneavoastră faceți și consiliere premaritală pentru cupluri. Cu ce probleme se confruntă acestea?
Una dintre problemele majore aici, în România, este, din nefericire, alcoolul. Acesta distruge nu numai vieți, ci și căsnicii. În afară de aceasta, cea mai mare problemă este că tinerii, când se căsătoresc, nu fac consiliere premaritală. Și sunt literalmente doi străini care fiecare pretind că sunt altcineva decât în realitate pentru a obține aprobarea celuilalt. Odată căsătoriți, redevin cei care sunt cu adevărat. După terminarea ceremoniei, adesea cei doi miri se trezesc a doua zi alături de o persoană pe care nu au cunoscut-o niciodată.
Treaba consilierului premarital este să arate tinerilor adevărul despre cine este fiecare dintre ei și să le permită să devină transparenți unul pentru celălalt. Să îi conștientizeze că, dacă există lucruri nocive pentru căsătorie în bagajele cu care vin în relație – lucrurile moștenite din familie și din felul în care au fost crescuți –, atunci trebuie să renunțe la ele. Și să păstreze acele lucruri care îi pot ajuta în căsnicie.
O altă mare problemă pe care am detectat-o este că tinerii căsătoriți continuă să locuiască cu părinții după căsătorie. Scriptura e foarte clară: „Bărbatul va părăsi pe mama sa și pe tatăl său și se va alipi de soția sa și amândoi vor deveni un trup”. Dar adesea soțul și soția rămân încă dependenți de părinții lor, ceea ce înseamnă că nu pot deveni una, așa cum se spune că ar trebui. Iar aceasta creează multe probleme în relația lor.
Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să se căsătorească?
Cel mai important sfat pentru ei este să caute un specialist cu calificare în domeniul consilierii premaritale și să facă consiliere cel puțin șase luni înainte de nuntă. Să se uite la sine așa cum îi vede Dumnezeu și să nu pretindă și să nu se prefacă a fi altcineva decât sunt pentru a prinde în laț persoana pe care li se pare că o iubesc.
Alt sfat este să scruteze ceea ce ei înțeleg prin „iubire”. Fiindcă majoritatea oamenilor – tineri sau bătrâni – nu înțeleg cu adevărat ce este iubirea așa cum reiese ea din Sfânta Scriptură și din realitățile vieții.
Una dintre primele întrebări pe care le pun unui cuplu la consiliere este: „De ce vreți să vă căsătoriți?”
Marea majoritate a răspunsurilor sună cam așa: „Fiindcă ne iubim”. Atunci le spun: „Acesta este cel mai prost motiv de căsătorie posibil!”. Asta îi șochează. Dar, din clipa respectivă, odată ce le-am captat atenția, pot începe să dezvolt conceptul cu privire la adevărata natură a dragostei și încep să îi fac să înțeleagă că ceea ce este între ei s-ar putea să nu fie ceea ce e cu adevărat iubirea și s-ar putea chiar să fie doar ceva superficial, care nu rezistă la crizele care apar într-o relație.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
