Dezbatere între doi susținători pro-viață pe tema cererii de interzicere legală a avortului
Pe contul de Facebook al Alexandrei Nadane, organizatoare a Marșului pentru Viață în București, a avut loc o dezbatere pe tema afirmației ei: „Nu milităm pentru interzicerea avortului, ci pentru schimbarea inimilor oamenilor și forme practice de ajutor”. Preluăm replicile celor doi comentatori, ambii pro-viață, pe care îi redenumim, pentru ușurința urmării argumentelor fiecăruia „Nu cerem interzicerea legală” și „Cerem interzicerea legală”
„Cerem interzicerea legală”:
De ce nu militati pentru interzicerea uciderii pruncilor ?
„Nu cerem interzicerea legală”:
Ortodocșii, deși sunt majoritari, nu cer ca Ortodoxia să devină obligatorie pentru că nu pot să îi oblige pe ceilalți români să devină ortodocși dacă aceștia nu vor. Dacă doar ar spune că vor așa ceva și tot ar ieși un mare război. Același război apare dacă acea minoritate INFIMĂ care consideră că avorturile ar trebui să fie interzise ar cere/face asta. Avortul este o crimă – clar. Legea pedepsește crimele – clar. Dar românii NU VOR ca legea să pedepsească avortul. Și nu îi poate obliga nimeni să schimbe legea pe care ei au făcut-o și după care ei se conduc. Obiectiv: nu există nici 5% dintre familiile din România în care, pe parcursul 1958-prezent, să nu se fi făcut avorturi – în generația bunicilor, a părinților, a copiilor. Asta e realitatea. Cum poți să obligi o țară de 20 de milioane de oameni care au făcut 23 de milioane de avorturi să interzică avortul? Și dacă vreți să faceți distincția „cerem, dar nu interzicem”, faceți proba în parohie și întrebați câți oameni ar susține public asta – adică să spună colegilor de serviciu, să strângă semnături cum s-a strâns pentru referendumul pentru familie etc. în sprijinul interzicerii prin lege a avortului. O să constatați că nici 10%. Vor zice „da, nu e bine, dar nici să interzici nu e bine”. Sigur că nu ne place, dar realitatea este că în România cultura avortului este la ea acasă. Nu se făceau atâtea avorturi dacă mintea oamenilor nu era cucerită de atâtea avorturi. Așa că cerând intezicerea nu se obține decât ură și o mai mare împotrivire din partea oamenilor față de mișcare pro-viață. Iar asta nu ajută la salvarea de vieți, ba din contră.
„Cerem interzicerea legală”:
Faptul ca o majoritate este de acord cu uciderea legala a pruncilor nu inseamna ca nu e legitim sa protestezi impotriva acestei legi a faradelegii .Cei care sunt de acord cu uciderea legala a pruncilor nu sunt crestini ortodocsi,chiar daca din ignoranta se considera a fi astfel.Nu exista o diferenta esentiala intre protectia vietii dumneavoastra si aceea a unui copil .Dumneavoastra eventual va puteti apara daca sunteti atacat,ceea ce un copil in pantec nu poate face. Dumneavoastra spuneti : Interzicerea crimei duce la ura si la o mai mare impotrivire fata de cei care o sustin,asta nu ajuta la salvarea de vieti, pentru ca nu permite uciderea copiilor …
„Nu cerem interzicerea legală”:
Nu le permitem noi, cei care știm că e crimă și e greșit. Și-au permis ei, prin majoritatea pe care o au. Problema nu este dacă este legitim sau nu să se ceară oprirea prin lege a unei crime. E clar că este legitim. Problema este că nu este eficient. Legitimitatea a ceva nu anulează necesitatea discernământului. Omul are nevoie să mănânce, dar când se alimentează ține de discernământul lui.
„Cerem interzicerea legală”:
In esenta problema e simpla .Daca am avea o majoritate parlamentara cu convingeri crestine ortodoxe am avea si o legislatie care tine cont de Legea lui Dumnezeu.
„Nu cerem interzicerea legală”:
Iar majoritatea parlamentară creștin-ortodoxă cu convingeri clare nu va exista decât atunci când va exista o majoritatea a populației țării creștin-ortodoxă cu convingeri clare – deci iată unde trebuie lucrat. Și, ca să fie mai clar cât trebuie lucrat: în Parlament, în afară de Ioan Alexandru în anii 90, cei care sunt activi pro-viață nu sunt parlamentarii ortodocși, ci cei neo-protestanți!
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
