Despre parteneriat și dragoste, la un portret al soției președintelui ales
de Mihaela Troncotă
„Doamna Iohannis însă poate deveni o apariție, o personalitate a normalității care nu s-a întîlnit de mult în Capitala țării, a femeii care nu e obiect, nu e fabrică de copii, nu e atașul soțului său la aparițiile sociale, ci partenerul lui în viață.” Astfel își încheie articolul „Textura normalității. Despre Carmen Iohannis” domnul Péter Demény.
Poate că domnul Péter Demény o cunoaște bine pe doamna Carmen Iohannis. Nu o cunosc, am văzut doar scurtele declarații pe care le-a dat după ce soțul ei a fost ales președinte. Dar familia lor pare o familie firească, de aceea am avut îndoieli despre portretul pe care autorul articolului îl face.
Nu știu dacă doamna Iohannis se va recunoaște în conceptul de „partener” al soțului. Când s-au căsătorit nu au pus bazele unei afaceri, unei coaliții politice, unui tratat bilateral, ca să fie „parteneri”. Parteneriatul se face și se desface. Parteneriatul nu ține de dragoste, ci de interese și negocierea lor echitabilă. Termenul de „soție” are în el suficientă putere pentru a o defini pe doamna Iohannis. În primul rând, are înțelesul de legătură a dragostei. La fel, termenul de „soț” e altceva decât „partener”, în primul rând pentru legătura dragostei.
De altfel, în mod ciudat – deși mai degrabă firesc pentru abordarea autorului –, nici cuvintele „dragoste” și „iubire” nu apar în acest articol. Un articol despre o femeie și soție model…
Iar a scrie că doamna Iohannis „nu e fabrică de copii”, în condițiile în care familia Iohannis nu a putut avea copii în mod natural, înseamnă folosirea acestei femei și a unei probleme personale a familiei sale (domnul Iohannis a declarat că s-a împăcat greu cu această situație) în obiecte necesare pentru ca autorului articolului să-i iasă demonstrația. Adică acesta face în articol exact ceea ce le reproșează, pe bună dreptate, bărbaților care le consideră pe soțiile lor obiecte. Păcat că jignește, mai doct, dar la fel de neelegant precum cei care au strigat batjocoritor, în seara zilei alegerilor, despre cealaltă femeie al cărei soț a candidat pentru președinție: „Daciana, dragostea mea”.
Nu cred că domnul Iohannis ar spune, mai calm, nemțește, „Carmen, partenera mea”, ci cred că aceleași cuvinte le are în inimă: „Carmen, dragostea mea”.