de Tom Stevens, Pro-Life Union
Traducerea: Iuliana Pîrvu
Nota traducătorului: Articolul prezintă mărturia unei tinere al cărei copil a fost salvat prin inversarea avortului medicamentos, după ce aceasta luase prima substanță prescrisă pentru avort medicamentos și apoi i-a părut rău și a vrut să nu mai facă avort.
Multe femei în criză de sarcină vor să facă avort crezând că este singura soluție pentru a depăși situația disperată în care se află. Dar, când ajung la procedura propriu-zisă, realizează ce înseamnă cu adevărat avortul și regretă. Nu puține sunt cazurile în care ele pun la îndoială decizia luată și vor să se răzgândească, însă nu au puterea de a face ceva, crezând că este prea târziu să își mai salveze copilul nenăscut.
Dr. Monique Ruberu, medic ginecolog din Pennsylvania, organizează campaniile „40 de zile pentru viață”și consiliază femeile în criză de sarcină. Mamă a cinci copii și puternic implicată în domeniul pro-viață, după ce a conștientizat tristul adevăr despre metodele contraceptive și avort, Dr. Monique Ruberu împărtășește mărturia unei paciente al cărei copil a fost salvat prin procedura de inversare a avortului medicamentos.
Am aflat că sunt însărcinată în martie. Întâi m-a apucat râsul, apoi plânsul. L-am sunat pe fostul iubit. Totul era foarte ciudat, pentru că abia ne despărțiserăm. Primul lui cuvânt a fost: „Fă avort”.
Nu știam ce să fac. Am crescut într-o familie creștină și știam că avortul nu este corect, însă m-am gândit că este cea mai deșteaptă alegere. Am făcut programare la o clinică de avort. În fața clinicii erau oameni care se rugau și au încercat să vorbească cu mine. I-am ignorat și am intrat, dar prezența lor mi-a atins conștiința. Locul era dezgustător. Nu era pentru mine, m-am simțit foarte inconfortabil.
Cred că Dumnezeu încerca să-mi trimită un semn când medicul care făcea avorturile nu a venit la clinică din cauză că i s-a stricat mașina. Am făcut pentru prima dată ecografie și apoi mi s-a spus să revin a doua zi. Ecografia era inclusă în asigurare. Ea a arătat că pruncul din burtica mea avea 7 săptămâni și că puteam recurge la avort medicamentos.
A doua zi, m-am întors. Oamenii care se rugau în fața clinicii erau tot acolo. Mi-au spus că nu aceasta era voia lui Dumnezeu. Avortul nu este singura soluție. Biserica oferă sprijin, deci existau oameni care să mă ajute.
Nu m-am simțit hărțuită, însă cuvintele lor m-au făcut să fiu și mai nesigură de ceea ce mă pregăteam să fac. Dacă ei nu ar fi fost acolo, poate că nu aș fi ezitat atât de mult.
Am intrat în clinică și am fost dusă într-o încăpere. Nu mi-au oferit niciun fel de sprijin sau consiliere, doar că mi-au spus să nu mănânc nimic sănătos, pentru a-l lipsi pe copil de nutrienți.
Am urcat la etaj și nimeni nu avea voie stea acolo cu mine. Am sunat-o pe cea mai bună prietenă și ea mi-a spus că mă va susține în orice situație, dar apoi a început să se informeze despre efectele avortului și a ajuns pe site-ul abortpillreversal.com. Mi-a trimis o captură de ecran a site-ului. Slavă Domnului că a făcut asta!
A venit doctorul și mi-a spus să mă dezbrac. Mă frământam și plângeam de mai bine de o oră. Mi-a examinat uterul și s-a pregătit să-mi facă injecția cu Metotrexat [medicament folosit pentru curmarea vieții copilului și separarea placentei de peretele uterului – n.tr.]. În ultimul moment am spus: „Stai, stai!”, dar era prea târziu. Injectase deja tot.
Cu inima sfâșiată, o ascultam pe asistenta care îmi spunea că peste cinci zile trebuie să iau anumite pastile, pentru a expulza copilul mort din uter. Trebuia să mă aștept la crampe dureroase și să-l elimin în toaletă. După câteva săptămâni, trebuia să fac un control pentru a mă asigura că totul este în regulă.
M-am dus acasă și mama încă nu știa nimic. M-a luat o durere de cap insuportabilă și i-am spus totul. Mama mi-a mărturisit că a fost în aceeași situație la 18 ani și că a ajuns să facă avort. Îi pare rău că a făcut asta. Mi-a povestit apoi că, atunci când era însărcinată cu mine, la 12 săptămâni, era o gaură în sacul amniotic și a ajuns laspital. În acel moment, medicii au sfătuit-o să mă avorteze, dar ea a refuzat. Mi-a spus că eu sunt minunea ei și m-a încurajat să păstrez minunea mea, să-mi păstrez copilul.
M-am uitat la captura site-ului abortionpillreversal.com trimis de prietena mea și am sunat la numărul de telefon de acolo. Am vorbit cu o asistentă care mi-a făcut legătura cu Dr. Monique S. Ruberu. Am început tratamentul pentru inversarea avortului medicamentos după ce aceasta mi-a spus despre posibilele efectele secundare ale Metotrexatului care mi-a fost administrat. Știam că dacă exista vreo șansă pentru a-i salva viața copilului meu, trebuia să lupt pentru ea. Am aruncat pastilele pe care le-am primit de la clinica de avort și am făcut o programare la dr. Monique Ruberu.
Drumul pe care am decis să-l urmez atunci nu a fost ușor. La fiecare ecografie eram îngrijorată până primeam rezultatul bun. Și așa micul meu „Lively” [„vioi” – n.trad.] a fost salvat. Acum este într-adevăr un copil-minune, care sunt sigură că va avea multe de împărtășit lumii ca supraviețuitor al avortului.
Relația cu tatăl copilului a fost o provocare, dar amândoi ne străduim să fim părinți buni. Dr. Monique Ruberu îmi vorbește despre importanța castității pentru mine în acest moment [abținerea de la relații intime până la căsătorie – n. trad.] și pregătirea serioasă pentru creșterea copilului. Cred că îi voi urma sfaturile.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
