eutanasie

Crăciun Fericit? Anul acesta copiii belgieni găsesc eutanasia sub brad

santa-640x480

de Michael Cook, 13 decembrie 2013

Rezultatul era de așteptat, dar observatorii de peste ocean au fost stupefiați în fața victoriei. Pe data de 12 decembrie, cu un vot de 5 la 17, Senatul belgian a aprobat eutanasia copiilor. După ce va intra în vigoare legea – lucru care pare acum destul de sigur – nu va mai exista o limită de vârstă în privința opțiunii de a muri în spitalele din Belgia. Următorul pas este un vot în Camera deputaților, lucru care probabil că se va întâmpla în luna mai.

Condițiile în care se poate recurge la eutanasie sunt vagi. Copiii sub 18 ani care sunt în deplinătatea facultăților mintale pot solicita moartea dacă se află într-o situație „lipsită de speranță din punct de vedere medical” și dacă trec prin „dureri fizice de nesuportat, care în viitorul apropiat le vor cauza moartea”.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Susținătorii legii au afirmat că vor exista numai 10-15 cazuri pe an și au argumentat că, din moment ce copiii în stadiu terminal deja sunt eutanasiați în Belgia, este mai bine ca această practică să fie și reglementată.

Pe 16 noiembrie, 16 medici pediatri au solicitat Parlamentului să aprobe legea printr-o scrisoare deschisă publicată în presă. „De ce să le răpim minorilor această ultimă posibilitate? Din experiența noastră vă putem spune că în cazurile de boală gravă și moarte iminentă, minorii ajung rapid la un înalt grad de maturitate, fiind capabili să reflecteze și să se pronunțe în aspectele privitoare la viață adesea mai bine decât oamenii sănătoși.”

Conducătorii religioși creștini, iudaici și musulmani au respins această argumentație. Ei au afirmat într-o declarație comună:

„Ne exprimăm profunda îngrijorare cu privire la riscul ca un subiect atât de serios să devină din ce în ce mai trivializat. Eutanasia persoanelor gingașe, fie că sunt copii sau iresponsabili, vine în contradicție cu condiția lor de persoane umane. Nu putem accepta o argumentare care va conduce la surparea temeliilor societății.”

Un avocat britanic și specialist în etică medicală, Charles Forster, a enumerat patru concepții greșite implicate în extinderea practicii eutanasiei și la copii. A criticat în mod special problema consimțământului informat.

„Moartea, din ce știm până acum, este îngrozitor de irevocabilă, iar dacă optezi pentru ea, trebuie să fii sigur că asta vrei. Acest lucru implică înțelegerea unei serii de factori complecși (precum prognoza – cum va evolua boala sau starea medicală – și opțiunile terapeutice și paliative disponibile) și evaluarea semnificației lor. Este greu pentru orice om și aproape imposibil pentru copii.

„Există o multitudine de dovezi care arată că atunci când suntem puși în fața unor situații de care ne-am temut cel mai mult (de exemplu,  invaliditate gravă) ne dăm seama că acele situații nu sunt atât de greu de suportat precum ne-am imaginat anterior. Când suntem privați de multe, apreciem cu atât mai mult ce ne-a mai rămas. Încercați să explicați acest lucru unui copil.”

Din păcate, se pare că nu există nimic care să frâneze popularitatea eutanasiei în Belgia. Chiar în ultimul an, câteva revelații înspăimântătoare nu au reușit să diminueze entuziasmul pentru eutanasie în rândul parlamentarilor și alegătorilor.

În luna decembrie a anului trecut, doi frați surdo-muți de 45 de ani au optat pentru eutanasie pentru că urmau să orbească. În februarie, o femei de 44 de ani suferind de anorexie nervoasă a ales eutanasia după ce a fost abuzată sexual de către psihiatrul ei (care încă mai deține un cabinet particular). În septembrie, o femeie de 44 de ani, nemulțumită de viața și înfățișarea ei fizică ca bărbat transsexual a ales eutanasia.

Au existat pacienți care s-au oferit să fie eutanasiați pentru ca rinichii lor și alte organe să poată fi folosite. Cel puțin un deținut a fost eutanasiat în mod voluntar, iar alții au făcut cerere pentru asta.

Institutul European pentru Bioetică (IEB) a dat publicității un raport extrem de critic la sfârșitul anului trecut despre cum s-a extins practica eutanasiei după intrarea ei în legalitate în 2002.

Tema centrală a fost lipsa de eficacitate și de imparțialitate a instituțiilor guvernamentale care monitorizează și controlează eutanasia. După 10 ani și circa 5.500 de cazuri, nici măcar unul nu a fost trimis la poliție. IEB spune că este o naivitate să așteptăm ca doctorii să se auto-denunțe când fac o greșeală.

Mai mult, aproape jumătate dintre cei 16 membri statutari ai Comisiei pentru Control și Evaluare sunt și membri sau asociați ai principalei asociații belgiene care susține dreptul la moarte. Acest fapt justifică, potrivit IEB, „lipsa oricărui control efectiv și interpretarea tot mai extinsă pe care Comisia urmărește să o facă legii eutansiei.” După ce că o lege care permite eutanasia este un rău prin ea însăși, susține IEB, statul nici măcar nu se ocupă de punerea ei în aplicare.

„Ca în cazul tuturor legilor penale, această lege trebuie să fie de strictă interpretare, ca nu cumva să fie lipsită de orice conținut. Nu este treaba Comisiei, care a fost desemnată să controleze și să evalueze legea, să dea o interpretare tot mai extinsă termenilor legali până la a ajunge să nege spiritul cu care legea a fost dată și să se suprime controlul asupra unor criterii legale cruciale.”

În consecință, se comit în prezent abuzuri în diferite zone. Mai jos sunt enumerate de către IEB câteva exemple cu titlu de critică:

– Cu toate că este obligatorie o cerere scrisă prin care se solicită eutanasia, redactată de pacient ori de un reprezentant legal, în practică Comisia trece adesea peste această obligație.

– La început, pacienții trebuiau să sufere de o boală incurabilă cu risc letal. În prezent, boala trebuie doar să fie gravă și să producă neputință.

Durerea provocată de boală trebuie să fie insuportabilă, persistentă și fără putință de a fi atenuată. Totuși, pacientul poate refuza medicamentația menită să-i ușureze durerile. Potrivit IEB, Comisia „a luat hotărârea să nu-și îndeplinească misiunea – prevăzută în lege – de a verifica dacă suferința este insuportabilă și fără putință de a fi atenuată.”

– Sfera „suferinței psihice” este în continuă expansiune.

– Cu toate că sinuciderea asistată medical nu este permisă de legislația din 2002, Comisia a ignorat acest lucru și aprobă tacit, în mod repetat, această practică.

– Dacă un pacient urmează să fie eutanasiat la domiciliu, doctorul însuși trebuie să procure medicația letală de la un farmacist autorizat și să returneze rămășițele din serul letal. În practică, medicația este adesea procurată de către membrii familiei, este pusă la dispoziție de către personal necalificat și nu au fost făcute niciodată controale cu privire la surplusul de medicamente.

Într-o asemenea atmosferă, vor putea oare face față copiii presiunilor făcute de părinți că să-și dea consimțământul pentru eutanasie în caz de boală terminală? Puțin probabil. Iar în cazurile în care sistemul eșuează, este puțin probabil că vom afla vreodată ce s-a întâmplat.

Sursă:  MercatorNet

Traducere: Gabriela Coșereanu



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button