Speranța înrădăcinată a lumii moderne este că toate aceste democrații palide încă cred în acea poezie a vieții, acea variație a bărbatului, a femeii și a copilului pe care toată poezia a fost construită, de la începutul lumii încoace.
Pericolul lumii moderne este acela că aceste democrații palide sunt atât de palide, și sunt extrem de palide mai ales acolo unde au dreptate. Pericolul este acela că lumea ar putea să cadă sub o nouă oligarhie – oligarhia îngâmfaților pedanți. Și dacă oricine întreabă neîntârziat (așa cum se procedează la aceste cluburi de debate) care este definiția unui îngâmfat pedant, pot doar să răspund că un îngâmfat pedant este o oligarhie care nici măcar nu știe că este o oligarhie. Un cerc de mici pedanți stau pe o tribună foarte înaltă, și decid în unanimitate (într-o întâlnire la care nu participă nimeni) că nu există nici o diferență între îndatoririle sociale ale bărbaților și ale femeilor, și între educația socială a bărbaților și a copiilor. Sub ei fierbe acea mulțime diversă formată din milioane de oameni care gândesc cu totul altceva, și care vor gândi întotdeauna cu totul altceva. În ciuda majorității copleșitoare care susține vechea teorie a vieții, am dubii serioase cu privire la cine o să câștige.
Din cauza declinului teologiei și al tuturor celorlalte sisteme clare de gândire, oamenii au fost aruncați înapoi spre starea în care se bazau pe propriile instincte, la fel ca animalele. La fel ca în cazul animalelor, instinctele lor sunt corecte; dar, la fel ca animalele, ei pot fi înfricoșați. Între savanții sprinteni și mulțimea inertă, am dubii serioase cu privire la cine va triumfa. Nu am nici un dubiu cu privire la cine ar trebui să triumfe.
G.K. Chesterton (într-un eseu publicat în 1910)
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
