Căsătoria nu este pentru tine

 

de Seth Adam Smith, 2 noiembrie 2013

Fiind căsătorit doar de un an și jumătate, am ajuns recent la concluzia că mariajul nu este pentru mine.

Înainte să faci presupuneri sau să mă judeci, continuă să citești.

Am cunoscut-o pe soția mea în liceu, când aveam 15 ani. Am fost prieteni timp de 10 ani până când…până când am decis să nu mai fim doar prieteni.

Chiar îndrăgostindu-mă de prietena mea cea mai bună, acest lucru nu a împiedicat apariția anumitor temeri privind căsătoria. Cu cât eu și Kim eram mai aproape de hotărârea de a ne căsători, cu atât simțeam o frică paralizantă. Eram pregătit pentru asta? Făceam alegerea corectă? Era Kim persoana potrivită cu care să mă căsătoresc? Mă va face fericit?

Într-o seară, predestinată aș putea spune, am împărtășit aceste gânduri și griji  tatălui meu.

Poate că fiecare dintre noi avem momente în viață când simțim că timpul se oprește în loc, marcând acel moment ca fiind unul de neuitat.

Momentul în care tatăl meu mi-a dat răspunsul la întrebările mele a fost un astfel de moment. Cu un zâmbet atotștiutor mi-a spus: „Seth, ești un mare egoist. Așa că o să-ți spun direct: căsătoria nu este pentru tine. Nu te căsătorești ca să fii fericit, ci te căsătorești pentru a face pe altcineva fericit. Mai mult decât atât, căsnicia nu este doar pentru tine, ci pentru formarea unei familii. Nu te căsătorești doar pentru a fi rudă cu cineva, ci pentru copii care vor apărea. Cine vrei să te ajute să îi crești? Cine vrei să îi îndrume? Căsătoria nu este pentru tine sau despre tine. Căsătoria presupune și are ca scop persoana cu care te-ai căsătorit.”

În acel moment am știut că prietena mea Kim este cea pe care o doream să-mi fie soție. Am realizat că voiam să o fac fericită, să îi văd zâmbetul în fiecare zi, să o fac să râdă în fiecare zi. Doream să fac parte din familia ei și părinții mei doreau ca ea să facă parte din a noastră. Și gândindu-mă la vremurile când o vedeam jucându-se cu nepoatele mele, am știut că ea era cea cu care doream să-mi întemeiez o familie.

Sfatul tatălui meu era șocant și revelator, fiind opus filozofiei Walmart din zilele noastre: dacă ceva nu te face fericit, poți să-l returnezi și să achiziționezi unul nou.

Nu, o căsătorie adevărată (și o dragoste adevărată) nu se rezumă doar la tine, ci la persoana pe care o iubești – dorințele, nevoile, speranțele și visele ei.

Egoismul întreabă: „Ce-mi poate oferi?”, pe când Dragostea întreabă: „Ce pot oferi?”

Cu ceva timp în urmă, soția mi-a arătat ce înseamnă a iubi altruist. Timp de câteva luni, inima mi-a fost împietrită de un amestec de teamă și resentimente. Apoi, când presiunea a crescut atât de mult încât niciunul dintre noi nu a mai suportat, emoțiile au erupt. Am fost dur. Am fost insensibil.

Cu toate acestea, în loc să-mi răspundă cu același egoism, Kim a făcut ceva minunat – mi-a arătat o revărsare de dragoste. Lăsând la o parte toată durerea și suferința pe care i le-am provocat, m-a îmbrățișat cu iubire și mi-a alinat sufletul.

Am realizat că uitasem sfatul tatălui meu. În timp ce „contribuția” lui Kim la căsătoria noastră a constat în iubirea față de mine, partea mea a devenit preocuparea față de eul propriu. Această conștientizare mi-a adus râuri de lacrimi și i-am promis soției că o să încerc să fiu mai bun.

Pentru toți cititorii acestui articol – căsătoriți, logodiți sau necăsătoriți – vreau să știți: Căsătoria nu este pentru voi. Nicio relație adevărată de iubire nu este pentru tine. Dragostea este despre persoana pe care o iubești.

Și, paradoxal, cu cât iubești mai mult acea persoană, cu atât mai multă dragoste primești. Și nu doar de la ea, ci și de la prietenii și familia ei și din partea a mii de alte persoane pe care nu le-ai fi întâlnit niciodată dacă dragostea ta ar fi rămas egocentrică.

Cu adevărat, iubirea și căsătoria nu înseamnă „eu”. Înseamnă „celălalt”.

Sursă: sethadamsmith.com

Traducere: Bianca Silvestru