Avortul va deveni de neconceput dacă-i împuternicim și pe tați, nu doar pe mame
Jeff Bradford, președintele organizației pro-viață Human Coalition, a scris un editorial despre influența covârșitoare a taților asupra familiei, societății și culturii:
Mi-am iubit tatăl. A murit acum câțiva ani, dar familia încă se adună de Ziua Tatălui pentru o masă mare, așa cum ne-o pregătea el pentru noi. Ne-a făcut să ne simțim iubiți, cunoscuți și conduși ca nimeni altcineva.
Dar, ca orice tată, a fost imperfect.
Îmi amintesc că i-am cerut sfatul acum 32 de ani, când eu și Tricia, soția mea, ne gândeam dacă să avortăm sau nu primul nostru copil. La el am mers primul după ce am aflat că urma să avem un copil.
Ne-a spus să mergem la (Clinica de avort) Planned Parenthood. Era un sfat dat din dragoste, cu ceea ce credea el că este înțelepciune. Credea că ne ajută să ne începem bine căsnicia, mai ales că părinții mei divorțaseră când aveam 10 ani. Nu voia să fie la fel și în cazul nostru.
În cele din urmă, am făcut un avort. Regretăm această decizie în fiecare zi. O vom regreta pentru tot restul vieții. Fapta ne-a rănit profund pe amândoi, a pus capăt vieții primului nostru copil și a schimbat definitiv cursul vieții noastre.
Am fost, desigur, responsabili pentru acest act. Dar acum îmi doresc să fi avut curajul de a apăra viața acelui copil. Mi-aș fi dorit să fi fost alături de soția mea și să-i spun: „Acesta este copilul nostru. Vom crește și vom prețui acest copil împreună. Vei fi în siguranță. Niciuna dintre dificultățile care par atât de copleșitoare pentru noi acum nu va depăși vreodată măreția darului pe care îl reprezintă un copil”.
Mi-aș fi dorit ca tata să mă fi încurajat în acest sens. Dar dorința nu schimbă nimic. În schimb, am încercat să fac tot ce pot pentru a mă folosi de propria mea paternitate pentru a încuraja pe oricine să-și dea seama cât de prețios este un copil – indiferent cât de neașteptat sau greu ar părea să devii părinte.
Datorăm fiecărui tânăr mărturia că paternitatea este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla. Îi datorăm încurajarea noastră, îndrumarea noastră, dragostea noastră. Noii tați au adesea nevoie să li se spună că sunt suficient de puternici și că merită să lupte pentru copilul lor. Așadar, haideți să le spunem!
Dacă am fi alături de tinerii noștri tați și i-am încuraja atunci când au cea mai mare nevoie, mult mai puține femei ar simți nevoia de a alege avortul. Știu că Tricia nu ar fi ales să avorteze copilul nostru dacă aș fi luat apărarea ei și a copilului nostru cu atâția ani în urmă. Marea majoritate a femeilor aleg să avorteze din motive economice și sociale care pot fi rezolvate printr-un parteneriat de viață stabil și plin de iubire.
Dar problema cu copilul este că îți este dat doar o singură dată. Și poate fi înspăimântător atunci când se întâmplă acest lucru. Poate fi copleșitor.
Dar nu există nimic mai bun, nimic mai important decât lupta pentru a proteja și iubi familia care ți-a fost dată. Uneori, familia arată altfel decât ne-am imaginat în mintea noastră. Uneori, familiile noastre încep mai devreme decât am crezut că vor începe. Uneori ni se dă o familie pe care nu ne așteptam să o avem deloc.
Dar aceste relații sunt printre lucrurile pentru care merită cel mai mult să lupți. Copiii, părinții și frații voștri vă vor aduce vindecare și un scop pe care nimic altceva nu vi-l poate oferi vreodată.
Dacă vrem să facem avortul de neconceput, nu avem nevoie să protejăm, să împuternicim și să emancipăm doar femeile vulnerabile și pe copiii lor, ci și pe tați.
Iubiți-i pe tinerii tați din viața voastră. Încurajați-i. Ascultați-i. Ajutați-i să fie puternici și să facă față cu bine provocărilor paternității, cu bucurie și încredere în darul neprețuit pe care l-au primit în noua lor viață!