„Ar trebui să li se interzică oamenilor săraci să nască copii”? Respingerea celor vulnerabili nu duce la fericire
de Alexandra Nadane
Nu vreau să umbresc bucuria nimănui, mai ales a celor care se pregătesc pentru spectacolul de mâine: voluntari, copii, părinți și oameni care dăruiesc, dar astăzi mi-am dat seama că am greșit în toți acești ani prin faptul că n-am scris și n-am vorbit aici mai mult despre activitățile în care mă implic, despre situațiile pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi și despre problemele de care mă lovesc de multe ori, așa că am pus început bun și de astăzi voi scrie.
Voi scrie despre oameni, despre întâmplări, despre lucruri frumoase și mai puțin frumoase, despre fericire, dar și despre durere, despre împliniri și eșecuri, despre viața reală, fiindcă am observat că pentru mulți dintre noi anumite probleme nu există din cauza faptului că nu le cunoaștem.
În seara asta când mă întorceam spre casă am auzit în metrou o tânără care vorbea cu un alt tânăr, probabil despre ideea de a ajuta pe cineva, iar tânăra a zis: „Oamenii aceștia nu merită ajutați. Ar trebui să se dea o lege prin care să le interzică oamenilor săraci să nască copii, iar celor care nasc să le ia statul copiii”. Era convinsă că aceasta este soluția la problema sărăciei și că așa nu vor mai exista oameni săraci, mai precis că nu va mai vedea oameni cu probleme în jurul ei.
Tot astăzi, o persoană din lista mea pe care o admir foarte mult, un om foarte implicat în activități sociale, Cristina Hurdubaia, încerca să găsească un frigider pentru o familie numeroasă, iar unii dintre cititori, deși nu îi obliga nimeni să ajute, s-au apucat să judece respectiva familie în loc să-și manifeste sprijinul.
Eu cred că oamenii aflați în situații dificile nu există degeaba pe acest pământ, ci există ca noi cei care avem tot ce ne trebuie să-i sprijinim și să le fim alături. Dacă am lua acasă un copil din orfelinat, copiii abandonați s-ar bucura de dragostea unei familii. Dacă am sprijini o femeie în criză de sarcină, ea ar alege viața. Dacă am avea grijă de un bătrân (bunica sau bunicul cuiva), pentru el viața ar fi mai senină. Dacă noi AM FACE FIECARE câte ceva pentru cei din jurul nostru, lumea ar arăta cu totul altfel.
Se spune că sfârșitul lumii va veni atunci când nu va mai exista cărare de la om la om. Nu judec pe nimeni, dar cred că indiferența, lipsa de empatie, egoismul și respingerea celor mai vulnerabili decât noi nu sunt în niciun caz calea spre fericire, ci spre împietrirea inimii și spre însingurare. Doar dragostea, dăruirea și implicarea ne pot ajuta să luminăm în jurul nostru.