AlexandraNadane.ro: „Trei întrebări istețe de la o elevă isteață. Pro-viață, anti-avort și discuția despre viață în spațiul public”
Adolescenți: entuziasm, deschidere, întrebări, incoerențe, avânt. Dar cel mai important: pot învăța foarte mult din discuțiile cu ei.
De curând am avut o discuție extraordinară cu o elevă de liceu. Am susținut o prezentare pro-viață în care am vorbit despre cât de greu îi este unei adolescente sau tinere, dar și unei femei adulte când primește vestea unei sarcini neașteptate.
Fără a transforma în ideal sarcina neașteptată, sarcina în afara unei familii formate ori sarcina în adolescență, ci analizându-le ca o realitate care există, am vorbit despre aspirații, planuri de viitor, relații, așteptările celor din jur, planurile din cuplu și despre modul în care această veste cade ca un trăsnet și schimbă tot.
Am vorbit despre „nu”-ul partenerului care strivește visurile despre viitorul relației, ipoteza formării unei familii și bucuria femeii de a-și strânge copilul în brațe.
Am vorbit despre „nu”-ul familiei care uneori lasă tânăra pe drumuri și fără niciun sprijin.
Am vorbit despre „nu”-ul conducerii unor companii care decid să concedieze femeile care anunță că au rămas însărcinate. Despre cazurile în care femeilor li se cere la angajare să semneze că nu vor avea o sarcină în următorii ani.
Am vorbit despre „nu”-ul unor colegi și al unor profesori care, în loc să le ofere tinerelor care nasc sprijinul să-și continue școala, cum de altfel legislația le oferă posibilitatea, le arată cu degetul și le marginalizează, ceea ce le determină să renunțe la școală, dacă n-au puterea să se mute la altă școală.
„Nu”-urile continuă până în momentul nașterii, uneori și după.
Alegerea nașterii unui copil venit în mod neașteptat e un act de eroism, nu o banalitate! E o alegere grea; din acest motiv contează foarte mult ca persoanele din jur să nu fie indiferente și să sprijine.
Însă, deși este un drum extrem de greu, alegerea unei femei de a-și naște copilul este cel mai frumos drum din lume.
Nimic nu se poate compara cu fericirea unei femei care a luptat din greu pentru viața ei și a copilului, iar acum se bucură că sunt bine amândoi. Pentru că, da, atitudinea pentru viață înseamnă convingerea că soluțiile adevărate sunt doar acele soluții care ajută și mama și copilul să fie bine, împreună.
După ce am vorbit despre aceste lucruri, încurajându-i să fie alături de tinerele și femeile în criză de sarcină, o elevă isteață a pus trei întrebări istețe.
Prima întrebare:
– Din ce spuneți nu mi-e clar de ce parte sunteți. Cei anti-avort au obiceiul spună că totul e minunat și e doar vina femeii că nu păstrează sarcina, nu vorbesc niciodată de greutăți. Dar pe de altă parte, vorbiți de greutăți și le înțelegeți, dar nu recomandați avortul, ceea ce pentru mine e contradictoriu. Mi-e clar că sunteți pro-viață, dar spuneți niște lucruri pe care alții nu le spun.
Răspuns: A fost o observație exactă. Chiar așa este. Am cunoscut sute de femei care au trecut prin criza de sarcină, unele care au păstrat sarcina, altele care au făcut avort și regretă. Foarte mult mă bucur când unei femei care a ales nașterea copilului i se e echilibrează viața, părinții se liniștesc și se bucură de nepot, ea își continuă școala/cariera, își găsește de lucru, reușește, greu dar fără să se dea bătută, să aibă propria casă, inspiră alte femei și ajunge să aibă o familie și o viață împlinită. Fără discuție, toate aceste lucruri bune se fac cu foarte mult efort.
Și foarte mult mă dor regretele și durerea unor femei care au făcut avort pentru că li se părea că n-au încotro, durerea acelor femei care au cedat presiunilor, durerea femeilor care au mers plângând la avort. Criza de sarcină se termină ori cu win-win, ori cu lose-lose. De aceea singura alegere in favoarea femeii este viața.
A doua întrebare:
– De ce problema avortului este o problemă dezbătută public, deși ține exclusiv de alegerea femeii asupra corpului ei?
I-am răspuns că, în primul rând, sunt multe femei afectate de trauma avortului care vor și au dreptul să vorbească despre experiența lor.
În al doilea rând, e nevoie de informare. Orice decizie am lua, avem nevoie să știm urmările și rezultatele alegerilor noastre.
Nu în ultimul rând, într-o societate care se consideră democrată oamenii dezbat problemele care îi afectează și au dreptul la libera exprimare și cei care sunt pro și cei care sunt contra unui lucru.
A treia întrebare:
– De ce sunt persoane care vorbesc despre criza de sarcină sau despre avort fără să fi trecut prin asta, pentru că dacă ar fi trecut prin asta poate ar fi văzut altfel lucrurile și n-ar mai fi susținut viața la fel de ferm?
Am răspuns așa: Mai întâi, pentru că orice ajutor contează, e firesc ca oricine poate oferi sprijin femeilor în criză de sarcină să o facă, indiferent de resursele sau vârsta pe care o are. De aceea, nu doar că au dreptul cei care nu au făcut avort și cei care nu au trecut printr-o criză de sarcină să se implice, ci chiar e bine să fie încurajați cât mai mulți oameni să se implice în sprijinirea celor care solicită ajutor.
Apoi pentru că, indiferent dacă reprezintă o bucurie și/sau o problemă pentru mam lor, copiii nenăscuți sunt… OAMENI!
Un studiu Oxford din 2017, ultimul pe această temă, arată că inima fiecăruia dintre noi a început să bată la 16 zile de la concepție. Un avort oprește o inimă care bate!
În general, știința microbiologiei arată că viața începe de la concepție. Un avort oprește o viață!
Acestea sunt realități științifice obiective care nu pot fi schimbate de sentimentele subiective ale cuiva.
Viața nu e o problemă de credință, de percepție subiectivă sau o închipuire a cuiva, ci e o existență obiectivă, un copil care are inimă, plămâni, ficat, ochi, mâini, degete și o viață activă în pântecele mamei înainte de a se naște, o ființă umană care este unică din momentul concepției sale.
Nu a existat, nu există și nu va exista nici un alt om în lume cu ADN-ul corpului și cu caracteristicile sufletești ale fiecărui om, indiferent dacă s-a născut sau dacă viața i-a fost luată înainte de a se naște.
Nu prin naștere devenim oameni, ci suntem oameni de la concepție!
Întrebările sunt istețe, răspunsurile sunt cum am putut să le dau. Dacă aveți cunoscuți cu întrebări similare, dați share la articol. Cred că avem nevoie de dialog și de argumente obiective pentru a înțelege că atitudinea pentru viață este doar în favoarea femeii.