Al. Lăzescu: Ceea ce promoveaza stânga radicală din Partidul Democrat și în general din Occident este o întoarcere în timp
de Alexandru Lăzescu, Facebook
Am sentimentul că mulți dintre cei tineri, pînă în 35 sau chiar 40 de ani, nu au habar de ceea ce a însemnat pe fond comunismul. Cred că a fost ceva rău fără să știe detaliile.
Nu realizează că tipul de societate pe care îl promovează stînga radicală din Partidul Democrat și în general din Occident este o reîntoarcere în timp.
Astfel avem, de pildă, dorința de a impune criterii bazate pe „cote de diversitate” în dauna celor bazate pe competență și avem și o reglementare a libertățîi de expresie.
Newspeak-ul imaginat de Orwell este pe val acum, se modifică definiții în dicționare, se blochează opinii, puncte de vedere, pe criterii de „ofensă”, iar sindicatul jurnaliștilor de la New York Times a cerut ca opiniile să fie analizate din pdv al „sensibilităților” înainte de a fi publicate etc.
E adevărat, nu ești băgat la închisoare, dar poți fi ușor distrus profesional și demonizat public de vigilenții arhangheli ai noii „ordini culturale”.
Însă, în alte privințe e chiar mai rău. Totuși, în comunism, nimeni nu imagina zeci de genuri și nimănui nu-i dădea prin cap, așa cum face CNN, să înlocuiască cuvintele „femei” și „fete” cu „indivizi cu col uterin”, ca să nu-i ofenseze pe transgenderi!
Citez din nou o frază memorabilă din Thomas Sowell, una din cele mai remarcabile personalități ale acestor vremuri (care, deși este și el de culoare, crede că Obama a fost cel mai toxic președinte american de după cel de-al doilea război mondial):
„Stînga este imună la orice elemente factuale, argumente oricît de solide, care îi contrazic viziunea grandioasă despre lume, despre societate. Acest tip de viziune radicalizată, obsedată de a construi „omul nou” a dus la cele mai oribile tragedii din istorie: revoluția culturală a lui Mao, genocidul din Cambodgia, perioada lui Stalin. Zeci de milioane de oameni au căzut victima purificării ideologice.”
Știu, o să-mi spună imediat că acum e altfel. Numai că, deși este adevărat că nu ajungi (cel puțin deocamdată) la închisoare, pericolul este să naști o lume caricaturală și în fond foarte tristă.