Adrian Papahagi: „După ce părinții lor au învins nazismul, tinerii lui 1968 s-au predat lui Marx. Dacă vrem să supraviețuim, trebuie să întoarcem acestă pagină rușinoasă a demisiei morale și intelectuale”
de Adrian Papahagi, Facebook
Generația interbelică a făcut mulți copii, a trecut prin lagăre și gulag, prin război, iar apoi a reconstruit Europa, sau a transmis cum a putut normalitatea îndărătul cortinei de fier.
În Occident, cel puțin, vârfurile generației născute după război, tinerii din 1968 ajunși la senectute azi, n-au cunoscut decât pacea, n-au făcut copii, ci amor liber, n-au construit mai nimic în afară de castele ideologice din cărți de joc, au pervertit politica, universitățile și presa cu stângismul lor resentimentar, au ruinat bugetele celor mai bogate națiuni cu cheltuieli extravagante. Au fost o generație care s-a răzbunat răzgâiat și hedonist pe istorie și pe umanitate pentru nefericiri imaginare, înlocuind calmul valorilor și construcția cu agitația revoluționară permanentă și cu deconstrucția.
A venit vremea să se pensioneze pe bani buni, plătiți de puținii copii pe care i-au făcut, moștenitorii nefericiți, demoralizați, dezorientați și deprimați ai unui Occident cu probleme și populații de lumea a treia, cu universități în care gândirea a fost înlocuită cu ideologia, cu o presă devenită fake news, cu datorii publice justificabile la capătul unui război, nu a 70 de ani de pace și prosperitate.
Toate acestea s-au întâmplat pentru că, după ce părinții lor au învins nazismul, tinerii lui 1968 s-au predat lui Marx, Troțki și Mao, devenind propagandiștii cinici și nemiloși ai resentimentului și iliberalismului anticapitalist, ai anticulturii și nihilismului, ai amestecului paradoxal și toxic dintre hedonism și ură de sine.
Dacă vrem să supraviețuim identitar, cultural, economic, demografic, trebuie să întoarcem acestă pagină rușinoasă a demisiei morale și intelectuale, nu să continuăm textul delirant scris de „intelectualii” descriși de Allan Bloom, Roger Kimball, Paul Johnson, Jean-François Revel, François Furet, Alain Besançon sau Jean Sévillia.
E vremea să redescoperim cultura înaltă și moralitatea civilizației noastre iudeo-creștine și romano-elenistice. Petrecerea s-a terminat, chiar și mahmureala de după – un duș scurt, și înapoi la realitate!