4 MĂRTURII de la persoane TRANSGENDER care vor să revină la sexul cu care s-au născut

Walt Heyer știe, pe propria piele cum e să faci o operație de schimbare de sex și apoi să-ți regreți decizia. După ce a trăit opt ani ca femeie, problemele psihologice i s-au agravat, nu i s-au rezolvat. A făcut psihoterapie, ajungând la concluzia că dorința sa de a-și schimba sexul era efectul unei traume din copilăria timpurie, iar viața trăită ca „femeie” nu a fost decât o încercare de a fugi de realitate. El a făcut tranziția înapoi, la sexul masculin, cel cu care se născuse. De atunci, dă mărturie tuturor că disforia de gen este simptomul unor tulburări psihologice și că schimbarea de sex nu este o soluție pentru cei care au probleme similare. Walt Heyer spune că disforia de gen are adesea la origine suferirea unui abuz. El a scris de curând în publicația The Federalist, unde are rubrică permanentă, un articol cu mărturii de la persoane care se confruntă cu un parcurs similar lui. Aceste patru relatări ale persoanelor transgender arată faptul că instituțiile medicale ce susțin mișcarea transgender eșuează în datoria lor de a ajuta persoanele care suferă. Redăm mai jos mărturiile, care au fost traduse în română de Alternativa de Bun Simț.

Căsuța mea de email a explodat în ultima vreme cu cereri ale persoanelor transgender care doresc să găsească un “terapeut bun” care să îi ajute să inverseze procesul de tranziție – adică să revină la sexul inițial.

Persoanele transgender care doresc să inverseze acest proces ajung la concluzia că nu le este de folos consultarea specialiștilor de gen care i-au băgat în încurcătura transgender. Precum liderii sectei din Jonestown din anii 70, terapeuții de gen îi împing pe clienți să bea paharul de otravă al hormonilor și al operațiilor chirurgicale, iar activiștii de gen îi pedepsesc pe cei care doresc să părăsească mișcarea. Știu asta, pentru că același lucru mi s-a întâmplat și mie.

Patru povești cutremurătoare despre tratamente nesăbuite, regrete și tentative de suicid au aterizat în căsuța mea de email în ultimele săptămâni. Primele trei sunt scurte. A patra furnizează o privire amănunțită asupra modului în care o tânără femeie de doar 18 ani poate fi împinsă spre schimbări nocive care o vor afecta întreaga viață.

Povestea unei tentative de suicid ce a fost, din fericire, evitat

Această persoană a început tranziția transgender la vârsta de 15 ani. Îmi scrie:

Walt, te rog să mă ajuți. Nu știu ce altceva să mai fac. Nu știu cum să îmi trăiesc viața. Am 32 de ani. Mi-am petrecut toată viața adultă ca femeie. Părinții mei, și în special mama, m-au împins prin acestă tranziție, începând cu vârsta de 15 ani. Mi-a luat mulți, mulți ani să mă conving că mă mințeam pe mine însumi, dar viața mea depindea de acea minciună. Acea minciună este repetată de aproape toți cei pe care i-am cunoscut vreodată și în care am avut încredere și îmi este impusă de ei, deoarece au nevoie să creadă în ea chiar mai mult decât am avut eu nevoie. Lunea trecută, pe 17, am avut prima tentativă de suicid. Nu mă așteptam să eșuez… Am cumpărat câțiva plasturi cu fentanyl (un opioid folosit ca anestezic, n.t.) cu concentrația maximă și mi i-am aplicat cu un încălzitor pentru a mă asigura că se va elibera suficient de multă substanță pentru a mă ucide. Am dat altora toate lucrurile și banii mei, precum și pisica, și mi-am luat rămas bun de la prietenul meu cel mai bun. După ce am purtat plasturii pentru câteva ore, am realizat că nu fuseseră păstrați în condiții bune – atunci când furnizorul mi i-a trimis, deși erau încă acoperiți cu o folie de plastic, fuseseră scoși din ambalajele lor vidate pentru a fi trimiși prin poștă, iar datorită faptului că fuseseră depozitați astfel pentru o perioadă atât de lungă își pierduseră, probabil, din eficacitate. După ce am stat în pat timp de o zi și jumătate am fost jenat să realizez că nu voi muri.

Adolescenții nu au capacitatea de a lua decizii atât de importante, iar adulții nu ar trebui să le spună „minciuna”. Este o minciună faptul ca schimbarea de gen ar fi necesară la copii. Este o minciună că cineva își poate schimba sexul. Este un abuz să refuzi tratamentul psihologic care ar putea salva viața adolescenților cu depresie.

Nu este nicio surpriză că persoana căreia i s-a spus această minciună ar încerca să se sinucidă după tranziție. Asta mi s-a întâmplat și mie. La fel ca acestei persoane, mi-au trebuit mulți ani ca să înțeleg minciuna, iar în acel moment, realizarea a ceea ce îmi făcusem m-a împins, de asemenea, spre o tentativă de suicid. Din fericire, amândoi am eșuat.

La doar doi ani după operație, o regretă

O altă persoană mi-a scris recent:

Te rog, ajută-mă! Am făcut tranziția de la bărbat la femeie și operația de schimbare de sex acum doi ani.

Sună-mă. Sunt în Canada.

La doar doi ani de la operație aceasta persoană strigă după ajutor. Persoane care, la trei săptămâni sau la 30 de ani de la operație mi-au văzut site-ul și m-au contactat pentru a-i ajuta să își reia viața.

Tânără femeie ce se luptă cu sentimentul că este băiat

Această persoană în vârstă de 20 de ani mi-a scris din Italia despre dorința ei de a fi băiat, deși realizează că problemele din copilărie ar putea fi un factor ce contribuie la această dorință. Se teme că specialiștii de gen îi vor impune hormoni sexuali și operația chirurgicală și nu o vor ajută să depășească trauma din copilărie.

Sunt o fată de 20 de ani care știe că este fată. Zilele acestea sunt deprimată și suicidară, deoarece nu știu ce să gândesc sau să fac. Nu vreau să merg la specialist deoarece mă tem că îmi va spune că trebuie să fac o operație… ce crezi/îmi sugerezi?

Este posibil să existe alte probleme de rezolvat din copilărie care să ducă la rezolvarea acestei probleme?

Te rog, ajută-mă, de dragul meu și al mamei, care nu știe nimic despre aceasta… O iubesc din toată inima. Vreau să fiu fericită în corpul meu.

Știu că tu îmi poți simți durerea, dragă Walt. Sper să te întâlnesc într-o zi.

Mulțumesc anticipat.

Femeie de 21 de ani regretă și oprește tranziția începută la 18 ani

Sydney, o femeie deșteaptă și captivantă, pe punctul de a sărbători a 21-a aniversare, are o poveste sfâșietoare despre tranziția de la femeie la bărbat și înapoi, pe care m-a rugat să o împărtășesc și altora. Este unul dintre cazurile norocoase – suficient de tânără pentru a avea o „refacere”, fără a fi pierdut mulți ani, ca atâția dintre noi. M-am bucurat să aud că am jucat un rol în povestea ei.

A început conversația noastră cu acest email:

Salut, Walt!

Tocmai s-a întâmplat să găsesc site-ul tău! Cred că este uimitor ceea ce faci. Eu însămi eram în căutarea unor articole pozitive despre inversarea tranziției în momentul în care am găsit site-ul tău. Am făcut tranziția de la femeie la bărbat imediat ce am împlinit 19 ani… A fost cel mai mare regret al vieții mele. Încerc să nu fiu descurajată de faptul că am ales să inversez tranziția. Dar în acest moment sunt foarte descurajată deoarece îmi este frică de faptul că nu voi mai fi o femeie prezentabilă ori cum eram eu înainte.

Timp de aproximativ un an, Sydney s-a injectat cu hormoni masculini prescriși de un medic fără prea multe întrebări. S-a oprit în august, anul trecut, dar încă se mai întâmplă să fie considerată bărbat. „Nu pot nici măcar să merg la toaleta pentru femei fără să fiu scoasă afară”, spune ea.

Sydney a crescut în sudul Statelor Unite, împărțindu-și timpul între părinții divorțați și a avut puține contacte cu persoane transgender. Spune că prima dată când a văzut un bărbat transgender a fost pe Instagram, după ce a plecat de acasă la 18 ani. Imaginea unui bărbat transgender în formă, atractiv, cu mușchi și barbă, i-a aprins sentimente de gelozie. Voia să fie transgender deoarece „familia mea era foarte descurajată și înfuriată de faptul că eram lesbiană. Cred că s-ar putea spune că eram o persoană homosexuală care se ura. Mă simțeam vinovată că eram așa.”

Sydney s-a grăbit să ia în căsătorie o femeie pe care o cunoștea de doar șase luni și considera că dacă ar fi fost transgender, relația lor ar fi fost mai acceptată social decât un cuplu lesbian. Ura de sine a lui Sydney – spune aceasta – era modul în care se manifesta o problemă adâncă rămasă nerezolvată – o experiență dureroasă din copilărie.

La fel ca Sydney, o parte dintre cei care se identifică a fi transgender se „manifestă” astfel ca o tentativă inconștientă de a se trata singuri, de a scăpa și se distanța de durerea unui traume nerezolvate din prima perioadă a vieții. Oamenii se învinovățesc adesea pentru suferința pe care au îndurat-o, ceea ce se poate manifesta ca auto-mutilare, precum amputări și schimbarea de sex.

Tragedia este că terapeuții de gen sunt mai mult decât doritori să treacă peste problemele profunde și să încurajeze rapid pacienții spre tratamente cu hormoni de sex opus și intervenții chirurgicale. Consecințele nedorite apar doar după ce tranziția este efectuată, cu inversări ale tranziției și sinucideri.

Văd tot mai des acest tipar în poveștile persoanelor care mă contactează pentru a le ajuta cu inversarea tranziției. Mi s-a întâmplat și mie. I-am spus terapeutului meu că am fost abuzat sexual, dar a ignorat acest fapt ca fiind irelevant. Nu era deloc irelevant – abuzul este legat de problemele de gen.

Accesul la terapia cu hormoni este mult prea la îndemână

Sydney și-a tăiat frumosul păr lung și blond și a găsit un terapeut de gen. I-a spus terapeutului că dorește să înceapă terapia cu hormoni cu ocazia celei de-a 19-a aniversări, care era la doar câteva săptămâni distanță, iar acesta nu a părut deranjat de acest fapt. I-a dat lui Sydney o hârtie cu avertizări și informații legate de folosirea hormonilor de sex opus. Sydney i-a împărtășit faptul că avea temeri și îndoieli legate de tranziție. Terapeutul a sfătuit-o pe Sydney să-și rezerve timp pentru a alcătui o listă cu argumente pro și contra pentru a o ajuta să se hotărască.

Spre lauda ei, Sydney a destăinuit terapeutului traumele din copilărie, considerând că acesta ar dori să exploreze aceste probleme mai înainte de a începe terapia cu hormoni și tranziția. Dar nu, terapeutul nu a pus niciun diagnostic și nu a discutat despre terapie, i-a dat doar o trimitere către un endocrinolog pentru a începe terapia cu hormoni masculini. Simplitatea procesului a șocat-o pe Sydney.

Sydney era angajată și știa că, din cauza reglementărilor, firma la care lucra nu ar avea niciun cuvânt de spus din punct de vedere legal despre tranziția ei. Cu toate acestea, câteva persoane mai curajoase au sfătuit-o să mai aștepte și să nu se grăbească. „Cât de bine ar fi fost dacă aș fi procedat așa”, spune Sydney, care regretă acum că nu le-a ascultat.

Sydney spune că toți ceilalți o încurajau să facă tranziția spre bărbat, cu comentarii precum „De vreme ce ești drăguță, vei fi un bărbat atrăgător”. Frumusețea fizică este un criteriu ciudat de luat în considerare pentru o schimbare atât de importantă. Normele de prevenire a riscurilor la prescrierea de hormoni de sex opus – medicamente puternice cu efecte secundare importante – sunt inexistente. Precum arată experiența lui Sydney (și a multor alte persoane), toți cei care vor hormoni îi primesc. Endocrinologul lui Sydney, într-o scurtă convorbire, i-a spus lui Sydney că poate merge să îi procure. Atunci când Sydney a întrebat cum se administrează injecțiile sau dacă acesta i le poate administra, i-a spus să se uite la videoclipuri pe YouTube și să și le administreze singură. Nu a ieșit prea bine. Sidney povestește:

„După mai multe luni pe hormoni, părinții m-au implorat să renunț, spunându-mi că mă omor cu zile, ceea, de altfel, și simțeam că se întâmplă. Câștigasem 50 de livre (22.6 kg, n.t.) în greutate, eram prediabetică, sângele începuse să mi se îngroașe, ceea ce urma să producă cheaguri de sânge.”

Sydney, o fată sănătoasă și frumoasă devenise un bărbat transgender cu serioase probleme de sănătate într-un singur an.

Din fericire, a intervenit un membru al familiei îngrijorat

În acel moment, bunicul lui Sydney m-a contactat pentru a cere sfaturi și a primi informații. Din iubire pentru nepoata sa și fiind profund îngrijorat pentru sănătatea ei, nu dorea ca viața acesteia să se sfârșească așa. I-am sugerat să comande cartea mea, „Genuri de hârtie” („Paper Genders” în original, n.t.), care ajută la înțelegerea ideologiei distorsionate transgender și a fondatorilor ei pedofili. Precum spune Sydney:

„Bunicul meu, pe care îl iubesc mai mult decât orice și oricine din această lume, mi-a cerut să renunț și să citesc ‚Genuri de hârtie’. Așa că am renunțat dintr-o dată la hormoni, m-am despărțit de soția mea de doi ani, care era foarte toxică, și, la invitația bunicului, m-am mutat cu el și cu bunica.”

Acum vreau să clarific un lucru: nu am recomandat niciodată membrilor de familie bine intenționați să dea această carte rudei lor transgender, deoarece franchețea ei nu ar face-o decât să se enerveze. În acest caz, cum era de așteptat, Sydney s-a enervat, dar riscul pe care și l-a asumat bunicul ei a dat rezultate. Sydney spune că citea puțin și lua o pauză, apoi citea din nou puțin și lua o nouă pauză.

Întreruperea bruscă a hormonilor a dus la alte complicații medicale. Sydney a pierdut rapid cele 50 de livre pe care le câștigase anterior, dar dintr-un alt motiv: greață foarte puternică și dureri care au dus la internarea în spital. Simțea că e pe moarte. Dar, din fericire, după un timp, tratamentul medical și un cămin iubitor oferit de bunicii ei au remediat lucrurile.

Sydney m-a contactat deoarece dorea ca povestea ei să îi ajute pe alții ca ea:

La început, aceasta (inversarea tranziției) a fost un pic dificilă, dar am găsit resurse să mă confrunt cu toate. În acest moment încerc să redevin ceea ce am fost. Sunt pe cale.

Scopul meu este să îi scutesc pe oameni de durerea de a trece prin așa ceva (prin tranziție) și să îi ajut să gestioneze problema inițială, în loc de a încuraja o soluție temporară ce îi va deprima și mai mult mai târziu, când se vor trezi.

Sydney a fost norocoasă că a avut un bunic care nu a asistat nepăsător la distrugerea nepoatei lui.

Aceste patru exemple din căsuța mea de email din ultimele două săptămâni demonstrează tratamentul nesăbuit, refuzul consultului psihologic, regretul ulterior și tentativele de suicid ale persoanelor cu disforie de gen. Strigătele de ajutor continuă să sosească.

La fel ca Sydney, scopul meu este să îi scutesc pe oameni de durerea de a trece printr-o schimbare inutilă a genului și de a le oferi supraviețuitorilor speranță și resurse. Din această cauză am scris “Supraviețuitori ai vieții transgender” („Trans Life Survivors” în original, n.t.) ce conține studii, exemple și resurse pentru terapeuți, familii și persoane ce se identifică a fi transgender.

Dacă i-aș putea face pe oameni să rămână cu un singur lucru, ar fi acesta: persoanele cu disforie de gen au în primul rând nevoie disperată de un consult psihologic – înainte de orice intervenție medicală – pentru a preveni durerea, suferința și anii pierduți. Ai multe de câștigat și nimic de pierdut dacă de oprești să te mai gândești o dată înainte de a face pasul.

Fost transgender: „Am fost femeie timp de opt ani. Operația mi-a exacerbat, nu mi-a rezolvat problemele.” O fraudă medicală a cărei ineficiență e dovedită de studii

Alternativa de Bun Simț: „30 de regrete transgender ies din dulap”