homosexualitate

Pledoarie nereligioasă împotriva căsătoriei între persoane de același sex

childrensamesex

de Michael Bauman, The imaginative conservative

Poate vă mai amintiți cumplita dilemă cu care se confrunta personajul ce dă titlul cărții „Alegerea Sofiei“: să aleagă între doi copii. Nu e ceva ce o mamă și-ar dori să facă. Indiferent pentru ce va opta, pierderea ei va fi greu de descris în cuvinte.

Nici un copil nu și-ar dori să facă aceeași alegere în sens invers: „Mami sau Tati, Sally. Alege! “. Dar aceasta este ingrata poziție în care căsătoria între persoane de același sex îi pune pe copii, doar că aceștia din urmă nu ajung să aleagă ei înșiși. Altcineva alege pentru ei.

Orice părere ați avea despre căsătoria între persoane de același sex, ceea ce știm este aceasta: orice copil crescut într-o uniune de persoane de același sex se confruntă cu o pierdere uriașă: fie nu are Mami, fie nu are Tati. Într-o uniune de doi bărbați, sau de două femei, rezultatul este mereu acesta. Dacă Mami alege ca partener o femeie, sau Tati un bărbat, copilul va pierde ceva extrem de valoros și de neînlocuit: o mamă sau un tată.

Această pierdere aduce adesea consecințe tragice în viața copilului. Spre exemplu, când crești într-o casă unde tatăl nu e prin zonă, îți cresc alarmant șansele de a abandona școala, de a te implica în traficul de droguri, de a ajunge la închisoare, de a deveni sărac și a-ți lăsa propriii copii să sufere aceeași soartă. Acest cerc vicios al lipsei de speranță și infracționalității intră în scenă și în lipsa mamei. Faptul că Mami se iubește cu altă femeie nu face din acea femeie un Tati, așa cum nici băutul de lapte nu ne transformă în vițeluși.

Perspectiva aceasta nu e nici pe departe homofobă. Problema aici nu este că Mami și iubita ei ar trebui să fie marginalizate și cu atât mai puțin urâte. Problema aici este că mamele și tații joacă un rol fundamental în dezvoltarea copiilor, și prin urmare în viitorul națiunii, care depinde de dezvoltarea și maturizarea generației următoare. Aceasta funcționează cel mai bine atunci când copiii au și tată, și mamă. Spun asta, pentru că un studiu recent realizat de cercetătorul Mark Regnerus, de la Universitatea Texas, ne descoperă lucruri noi.

Și anume că, față de copiii crescuți în familii clasice – formate din tată și mamă care participă amândoi la creșterea lor –, copiii cu părinți homosexuali prezintă următoarele caracteristici:

● sunt mult mai dependenți de sistemul de beneficii sociale

● au un nivel educațional mai scăzut

● declară un impact negativ continuu provenit din familie

● sunt mai predispuși la depresie

● au fost arestați mai des

● (dacă sunt femei) au avut mai mulți parteneri sexuali – atât bărbați, cât și femei

Copiii cu mame lesbiene, prin comparație cu copiii din familii heterosexuale, se evidențiază prin următoarele caracteristici:

● sunt în mod curent mai predispuși la coabitare

● sunt de aproape 4 ori mai predispuși să se afle pe ștatele de plată ale asistenței sociale

● e mai puțin probabil să aibă o slujbă full-time

● sunt de peste trei ori mai predispuși la șomaj

● sunt de aproape 4 ori mai predispuși să adopte o orientare sexuală diferită de cea net heterosexuală

● sunt de trei ori mai predispuși să-și înșele partenerul sau să aibă aventuri extraconjugale

● probabilitatea să fi fost „atinși în mod sexual de un părinte sau alt adult în grija căruia se află“ este de nu mai puțin decât de 10 ori mai mare

● probabilitatea să fi fost „forțați fizic“ să aibă relații sexuale împotriva voinței lor este de aproape 4 ori mai mare

● sunt mai predispuși la probleme „de atașament“, legate de abilitatea de a depinde de alții

● consumă mai des marijuana

● fumează mai frecvent

● sunt mai des implicați în delicte minore în legătură cu care își recunosc vinovăția

Niciuna din aceste cumplite statistici nu par a-i impresiona pe apologeții căsătoriei între persoane de același sex. Ei preferă să argumenteze că egalitatea dreptului la căsătorie își are rădăcina în egalitatea oamenilor. Dar acest fals argument nu funcționează. Face o legătură ilogică între un tip de egalitate și altul. Egalitatea persoanelor nu este similară cu egalitatea între stiluri de viață sau egalitatea între diverse relații. De exemplu, simplul fapt că toți suntem creați egali nu înseamnă că și poligamia sau căsătoria incestuoasă ar trebui să fie legalizate. Nu poți trece în mod logic de la egalitatea persoanelor la egalitatea acțiunilor, a alegerilor, a stilurilor de viață sau a tipurilor de relații. Pur și simplu nu se leagă.

Avocații căsătoriei între persoane de același sex mai argumentează și că e greșit să faci judecăți de valoare în legătură cu căsătoria. Cu toate acestea, ei își permit să facă tocmai acest lucru, expunând judecăți de valoare cu privire la cine ar trebui să se căsătorească. Și aici este o lacună de logică. Tocmai prin faptul că insistă ca uniunile consensuale între persoane de același sex să fie considerate căsătorii pe picior de egalitate cu cele heterosexuale, ei chiar fac o judecată de valoare cu privire la căsătorie – atât în ceea ce-i privește pe ei, cât și pe ceilalți. Dacă ar fi cu adevărat împotriva judecăților de valoare legate de căsătorie, ar trebui să nu se pronunțe deloc despre acest subiect. Dar desigur că nu fac asta. Ba chiar le bagă altora pe gât judecățile lor de valoare, în același timp refuzând să îi lase pe alții să facă judecăți similare.

Vreau să clarific ceva, pentru a nu fi înțeles greșit: nu vreau să spun că un mariaj în care nu există copii nu este mariaj. Nici măcar o clipă nu am pretins așa ceva. Vreau să spun că, de obicei, căsătoria și familia merg mână în mână. Înțeleg prin asta o legătură firească, nu o condiție sine qua non. Căsătoria și familia sunt, pur și simplu, mecanismul uzual prin care este creată și crescută următoarea generație. În cazul uniunilor homosexuale, aceasta este fizic imposibil. Iar atunci când li se conferă dreptul de a avea copii prin alte mijloace decât cele naturale, acei copii se dovedesc statistic mai predispuși să sufere consecințe neplăcute, care nu apar la copiii născuți și crescuți în cadrul mariajelor heterosexuale. Ca să fiu mai explicit, eu și cu soția mea nu avem copii încă. Dar eu nu spun că asta ar însemna că nu suntem căsătoriți. Ci că, dacă am avea copii, ar fi mai puțin probabil ca ei să sufere decât dacă ar fi crescuți de doi bărbați sau de două femei (situație care implică absența mamei sau a tatălui). Pe scurt, guvernanții înțelepți și cetățenii înțelepți să facă bine să-și amintească un important și fundamental fapt al vieții și să evite să dea legi care subminează familia tradițională și rolurile tradiționale din familie, care le servesc cel mai bine vlăstarelor noastre.

Notă: Dr. Michael Bauman este Profesor deTeologie și Cultură la Hillsdale College, unde îndeplinește și funcția de Director al Programului de Studii Creștine. Este Expert-Rezident în programul educațional Summit Semester, al oganizației Summit Ministries și co-editor, alături de David Noebel, al publicației lunare conservatoare The Schwarz Report, un demers jurnalistic care se folosește de acțiuni stângiste de infiltrare la toate nivelurile culturale.

 


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button