valorile familiei

„Familia, încotro?” – discursul Georgetei Gavrilă, fost prefect al Capitalei, la conferința dedicată traficului de persoane și valorilor familiei

 georgeta-gavrila-prefect-1

de Stiripentruviata.ro, 3 aprilie 2014

În organizarea Grupului pentru Combaterea Traficului de Persoane și a Grupului Ecumenic de Rugăciune din cadrul Parlamentului României, la Palatul Parlamentului s-a desfășurat marți, 2 aprilie, Conferința Internațională cu tema „Traficul de persoane — o amenințare la adresa valorilor familiei”.

În deschiderea lucrărilor, Georgeta Gavrilă, în acel moment prefect al Capitalei, a făcut o radiografie a situației familiei în România la ora actuală și a aspectelor pe care le îmbracă traficul de persoane.

A fost un discurs rar și curajos despre demnitatea umană, un semnal de alarmă cu privire la inerția societății românești când vine vorba de apărarea propriei existențe, coerent cu alte activități ale dumneaei în sprijinul familiei, precum participarea Marșul pentru viață 2014 – Adopția, o alegere nobilă.

La scurt timp după încheierea discursului, a fost anunțată înlocuirea sa din funcția de prefect. Georgeta Gavrilă, care între 2005 și 2012 a fost și secretar de stat în Ministerul Apărării, are 54 de ani, este de formație inginer și deține doctoratul în științe militare. Nu este afiliată politic, nici la un sindicat, iar ca prefect s-a bucurat de susținerea PNL. Demiterea ei a fost motivată, în presă, prin faptul că PNL s-a retras de la guvernare. După demitere, Georgeta Gavrilă a fost numită la Departamentul pentru Energie.

Redăm în continuare emoționantul discurs despre starea familiei românești susținut de fostul prefect la conferința de miercuri.

Stimate doamne și stimați domni,

Vă adresez tuturor celor de față salutul meu personal cel mai cordial. Înainte de toate, țin să mulțumesc din suflet Grupului pentru combaterea traficului de persoane al Parlamentului României, de asemenea mișcării politice creștine europene și Federației Asociațiilor Familiilor Catolice pentru invitația de a lua parte și de a lua cuvântul la această conferință despre valorile familiei și despre traficul de persoane sau traficul de ființe umane, cum mai este el cunoscut.

Doamnelor și domnilor,

Este deja un truism că instituțiile familiei și căsătoriei se află în criză. Că asistăm la declinul căsătoriei și la destrămarea familiilor. Fenomenul este global, iar țara noastră nu se află într-o situație mai privilegiată. Aș îndrăzni să afirm că din contră: România a intrat în cel de al 25-lea an de declin al populației sale și nu se întrevăd defel perspective de a stopa acest declin și de a se inversa această curbă descendentă. Este o realitate înconjurată de un văl al tăcerii, o stare de pasivitate generalizată, o stare de inerție socială. Doar ici-acolo, voci singulare se încumetă să pună degetul pe rană.

Rata totală a fertilității s-a situat în acest sumbru – din punct de vedere al fertilității – sfert de veac (1990-2014) la nivelul de circa 1,3. Adică 1,3 copii născuți vii de o femeie fertilă – cu mult sub pragul critic de 2,1 copii per familie, cel care asigură doar înlocuirea simplă a generațiilor.

Pe aceasta tendință deja instalată, anul 2050, care se va întâmpla în cursul vieții celor mai mulți aici de față, va găsi România cu o populație sub 14 milioane de locuitori – 13,3 milioane chiar după o proiecție pesimistă a BERD –, iar aceasta mult îmbătrânită, pe fondul creșterii speranței de viață.

Deschid o scurtă paranteză. În această pătrime de secol scursă de la liberalizarea întreruperilor de sarcină, ne aducem aminte, prin decretul legii 1 din 26 decembrie 1989, ei bine, în această perioadă de timp s-au înregistrat în România, în funcție de sursele de date, între 7,5 și 8 milioane de întreruperi de sarcină raportate – populația unei țări precum Austria sau Elveția.

Este deprimant când un avion se prăbușește undeva în munți sau în ocean și moare o persoană sau mai mulți. Mijloace media dezbat cu emoție subiectul săptămâni în șir. Nu la fel se întâmplă însă și în cazul când sunt uciși prin avorturi – acesta este cuvântul: „uciși” – milioane și milioane de copii nenăscuți. Chiuretajul, soluția salină, procedurile chimice, histerotomia și atâtea altele sunt astăzi veritabile arme de distrugere în masă. Și vă rog să mă credeți, dețin proprietatea termenilor. Și închid aici trista mea paranteză.

Mai jos decât țara noastră în privința acestui indicator al ratei totale a fertilității se află, dintre statele europene, doar Ucraina, Lituania și Bosnia-Herțegovina. Dar nici în celelalte state europene situația nu este mai roz. Toate – toate, fără excepție – se situează sub pragul critic de 2,1. Poate doar în Franța, cu cifra estimată de 2,08 pentru 2014, se poate vorbi de o înlocuire a generațiilor în adevăratul sens.

Țările dezvoltate din Occident își remediază deficitele specifice ale forței de muncă prin imigrație, principalul rezervor de umplere a golului lăsat de rata de înlocuire negativă. România nu are o cultură, o strategie pe termen lung și politici privind imigrația.  Mai mult, în jur de două milioane de români sunt ei înșiși emigranți: 10% din totalul populației.

Revine obsedant întrebarea: Ce-i de făcut? Ce-i de făcut astfel ca, peste decenii, Grădina Maicii Domnului, așa cum a botezat România fericitul papă Ioan Paul al II-lea, să nu devină asemenea zonei de excludere de la Cernobîl: părăsită, uitată de timp?

Doamnelor și domnilor,

Tema principală a conferinței noastre privește valorile familiei. Nu le voi aborda în discursul meu. Voi continua însă să vă înfățișez Răul. Acele nenorociri ale timpurilor noastre care macină, care rod, asemenea infiltrațiilor, mucegaiului și ruginii, pilonii civilizației moderne – familia și căsnicia –, nenorociri pe care eu le denumesc, fără a pretinde drepturi de autor, „anti-valori ale familiei”, sau păcate, în cheie religioasă. Anti-valori care tind să năruie, să prăbușească civilizația noastră, la fel cum s-a întâmplat și cu alte civilizații din trecut, unele dintre ele foarte sofisticate.

V-am vorbit mai înainte despre răul major care este, în filosofia mea, avortul. V-am mai vorbit cu alte prilejuri despre respectul cuvenit pentru demnitatea umană, cu are trebuie tratați embrionii umani și fetușii. Nu mai insist. Continui să trec în revistă câteva din aceste anti-valori.

Adulterul. Încă din primele cărți ale Vechiului Testament, Dumnezeu, prin glasul lui Moise, ne poruncește: „Să nu preacurvești!”. Dar câți mai respectă, oare, astăzi, porunca Domnului? Întâlnim adulterul episodic sau de lungă durată. Adulterul soțului, al soției sau al ambilor.

Alte anti-valori familiale sunt separarea soților și, respectiv, divorțul. Ambele reprezintă un faliment, un fiasco al căsniciei. Angajamentele sociale, economice sau financiare asumate în comun de soți cu greu mai pot fi duse la îndeplinire. La nivelul întregii țări, numărul divorțurilor este în creștere. A contribuit și contribuie la acest lucru și procedura nouă a divorțului, „la mica înțelegere”, ca să folosesc un limbaj colocvial – respectiv la mediator, la Starea Civilă sau la notar, față de varianta – să-i spunem „clasică” – de la judecătorie.

Mass-media și Internetul își fac cu prisosință numărul – în sens negativ. Separarea actorilor Michael Douglas si Catherine Zeta-Jones devine un eveniment planetar, dacă nu chiar galactic. Divorțul lui Ștefan Bănică Jr și al Andreei Marin a fost un adevărat reality-show național. Ce facem noi? Click pe Like.

Proliferează tot mai mult în ultima vreme, precum buruienile, moda concubinajului, altfel zis coabitarea sau conviețuirea bărbat-femeie fără a fi căsătoriți. Îi mai spunem „căsătorie nelegitimă” sau „fără forme legale”. Ori, mai recent, uniune consensuală. Cumva asemănător este și parteneriatul domestic, zis și „parteneriatul înregistrat” sau „uniune civilă”, un substitut de dată mai recentă al căsătoriei.

Prin proiectul legislativ privind revizuirea Constituției României, actualul articol 48, dedicat familiei, este după cum urmează: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”. Datorăm deputaților Florica Cherecheș, Grigore Crăciunescu și Mircea Dolha această upgradare în stil creștin a cartei noastre fundamentale.

Trebuie să amintesc câteva cuvinte și despre celibat, fenomen care a dobândit o largă răspândire în multe state civilizate, inclusiv Satele Unite, Germania, Japonia, dar care este evident și la noi. Acest mod de viață este mai extins în rândul bărbaților sub 40 de ani, dar și tot mai multe femei aleg să fie celibatare. Ba chiar cuvântul „burlăciță” și-a făcut pe nesimțite locul în limbajul nostru cotidian, deși în dicționare întâlnim doar masculinul „burlac”. Autoritățile publice, dar și ONG-urile și bisericile ar trebui să acorde o atenție sporită acestei categorii sociale tot mai numeroasă pe zi ce trece.

Voi mai aminti aici și drama copiilor ai căror părinți – unul sau ambii – sunt plecați la muncă în străinătate. Numărul acestor copii a depășit cifra de 80.000 și este în continuare în creștere.

Câteva cuvinte acum despre traficul de persoane. În scurta mea activitate de prefect al municipiului București, de mai puțin de doi ani, acest oribil fenomen a reprezentat pentru mine atât un motive de îngrijorare profundă, cât și de strădanie temeinică. Am susținut consistent campaniile de prevenire și informare a Centrului Regional București împotriva Traficului de Persoane. Am întreprins numeroase demersuri la conducerea Ministerului Afacerilor Interne pentru dotarea acestui centru cu resurse umane, materiale și financiare. Am reușit să pun bazele unui parteneriat real între centru și Televiziunea Română, în vederea organizării și desfășurării unei campanii ca reacție explicită la acest tip de infracționalitate transnațională. România nu poate rămâne pasivă la această ofensă adusă demnității umane, care este traficul de persoane.

Aș dori să mai învederez că nu trebuie să mai restrângem conceptul de trafic de persoane sau de trafic de ființe umane doar la exploatarea sexuală. Trebuie să avem în vedere și condițiile de muncă forțată, cele de ținere în stare de sclavie, precum și practicile asimilate sclaviei. De asemenea, aservirea sau prelevarea de organe. În toate situațiile, cuvântul-cheie este exploatarea. Nu doar femeile sau fetele sunt victime ale traficului de persoane. Suportă consecințele nefaste ale acestuia și bărbați sau băieți. Nu este neapărat ca victimele să traverseze frontierele internaționale. Fenomenul traficului de persoane poate acea loc și în interiorul granițelor naționale, de la o regiune la alta.

Globalizarea favorizează traficul de persoane, ducându-l spre cote alarmante. Traficul de persoane reprezintă un eșec al societății noastre. Persoana umană este considerată și tratată ca o marfă. Victimele sunt dezumanizate și traumatizate, fiindu-le afectată adesea ireversibil și negativ viața viitoare. Sunt supuse privațiunilor fizice, le este refuzată îngrijirea medicală, impunându-li-se cel mai adesea uzul de substanțe ilicite. Dar traficul de persoane reprezintă și un eșec al familiei noastre de astăzi.

Abuzurile și disfuncționalitățile familiale, relațiile și comunicarea din ce în ce mai scăzute dintre părinți și tineri, le generează acestora din urmă sentimentul non-apartenenței la familie, sporindu-le vulnerabilitățile.

Sărăcia, familiile destrămate, plecarea unuia sau a ambilor părinți la muncă în străinătate, excluziunea socială sunt tot atâția factori de vulnerabilitate în fața fenomenului de trafic de persoane.

Închei felicitându-i pe organizatori pentru eforturile depuse pentru punerea în operă a acestei conferințe. La sfârșitul acestei zile vom fi mai bogați în cuget și-n simțiri dacă vom afla răspuns la marea întrebare a acestui început de mileniu: Familia, încotro?

Vă mulțumesc.

 

 



Trimite comentarii prin formularul din subsolul paginii. Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *