Cum sunt afectate societatea și statul de legiferarea parteneriatelor și a „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex

De ce în ţări precum Olanda sau Suedia, care au legiferat partneriatele civile pentru persoane de acelaşi sex în anii 1990 şi apoi căsătoria pentru acestea în anii 2000, doar 2-2,8% din persoanele cu comportament homosexual se căsătoresc[1]? Răspunsul este că mișcarea homosexuală pentru redefinirea căsătoriei nu are ca temei realitatea, ci reprezintă o schimbare cerută de o ideologie utopică, a identității de gen, care se impune prin presiune. Între egalitatea materială cerută de ideologia comunistă și impunerea forțată a comunismului, pe de o parte, și teoria identității de gen și impunerea ei cu forța, pe de altă parte, raportul este de continuitate, iar consecințele celor din urmă vor fi în continuitate cu consecințele primelor, simțite din greu de statele foste comuniste.

Legiferarea parteneriatelor civile este un pas intermediar către redefinirea căsătoriei. Toate ţările care au început prin legiferarea parteneriatului civil între persoane de același sex au sfârşit prin a legifera şi „căsătoria” între persoane de același sex. În Franța, când li s-a amintit inițiatorilor parteneriatelor civile și apoi ai redefinirii căsătoriei că inițial au declarat că nu vor schimbarea definiției căsătoriei, ci doar introducerea parteneriatului, ei au recunoscut nonșalant: „Am mințit”.

Propunerile de introducere a parteneriatelor între persoane de același sex și, mai apoi, de legiferare a „căsătoriei” homosexuale se folosesc de combaterea discriminării pentru a forţa realitatea şi a o schimba pe motive ideologice.

 

Ce este căsătoria?

Căsătoria este un angajament reciproc făcut de un bărbat şi o femeie în faţa autorităţilor statului, instituţionalizând astfel un tip de relaţie care contribuie la propăşirea societăţii umane în general și a statului respectiv în special.

CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -ie. Sursa: DEX (2009)

Aşadar, deschiderea căsătoriei către cuplurile de acelaşi sex implică o intervenţie ideologică de schimbare forţată a sensului unui cuvânt şi, pe cale de consecinţă, şi a realităţii pe care acesta o desemnează.

Ce NU este căsătoria?

Căsătoria NU este legiferarea unei relaţii de iubire. Statul nu poate să legifereze o realitate subiectivă, deoarece aceasta nici nu poate fi constatată şi confirmată în mod obiectiv.

O relaţie de iubire prin ea însăşi, manifestată adesea prin concubinaj / parteneriate hetero- sau homosexuale, nu implică neapărat şi angajamentul de a contribui la propăşirea societăţii prin naşterea de urmaşi. Aceste tipuri de relaţii pretind beneficii sociale, deşi nu se bazează pe asumarea responsabilităţii şi fidelităţii pe termen nelimitat, pe un angajament ferm şi solemn de a construi o relaţie solidă, consolidată şi prin naşterea de copii, care aduce beneficii societăţii.

Despre discriminare

„Argumentul iubirii” conduce în mod logic şi obligatoriu la legalizarea poligamiei[2], poliamoriei, zoofiliei, pedofiliei (sub numele de efebofilie – relații sexuale cu copii între 12 și 16 ani). Dacă două persoane de același sex au dreptul să se căsătorească, de ce să nu aibă acest drept trei persoane de același sex? Sau mai multe? De ce să nu fie legală bigamia sau poligamia? De ce să nu aibă dreptul la căsătorie și persoanele aflate în relații poliamorice (un grup format din bărbați și femei, fără număr determinat)? Persoanele cu astfel de practici se vor considera îndreptăţite să ceară „egalitate în dreptul la căsătorie”, să ceară „să nu mai fie discriminate” când e vorba de recunoaşterea oficială a iubirii lor. Odată legalizate parteneriatele și „căsătoriile” homosexuale, nu mai există niciun impediment legal pentru stoparea legalizării oricărei relații care clamează recunoașterea de către stat în numele iubirii!

300 de universitari americani au semnat o declaraţie care pretinde că iubirea poliamorică este la fel de legitimă ca oricare alta[3], iar asociaţia NAMBLA deja propovăduieşte dreptul bărbaţilor cu înclinaţii pedofile de a nu mai fi discriminaţi şi de a-şi exprima liber iubirea pentru băieţi şi adolescenţi.[4]

Acceptarea că o persoană are o anumită practică sexuală nu trebuie confundată cu instituţionalizarea respectivului tip de comportament sexual.

La fel, acceptarea faptului că multe persoane trăiesc în concubinaj nu trebuie să echivaleze şi cu recompensarea acestui tip de relaţie prin instituţionalizarea ei şi acordarea de beneficii. În acest caz nu ar mai fi vorba de combaterea discriminării, ci de instituirea unei discriminări pozitive pentru acţiuni care nu aduc un beneficiu societăţii.

 

Distrugerea familiei naturale este efectul firesc al legiferării parteneriatului și „căsătoriei” între persoanele de același sex

 

Stilul de viaţă homosexual este unul în care, în majoritatea cazurilor, primează căutarea continuă de noi experienţe sexuale și, ca urmare, fidelitatea şi monogamia nu sunt noţiuni aplicabile în înţelesul lor clasic.

De aceea, statisticile şi experienţa statelor care au legiferat „căsătoria” între persoanele de același sex arată că homosexualii şi lesbienele nu apelează decât într-o foarte mică măsură la instituţia căsătoriei, acolo unde aceasta le-a fost pusă la dispoziţie.

Atunci de ce lobby-ul pro-homosexualitate se luptă pentru aceasta? Răspunsul l-au dat cei mai de seamă activişti homosexuali şi lesbiene:

„A fi queer (n.n. – nonheterosexual) reprezintă mai mult decât să‑ţi aranjezi o casă, dormitul împreună cu o persoană de acelaşi sex şi căutarea aprobării statului pentru a face asta… A fi queer înseamnă împingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate şi familie şi, prin acest proces, însăşi transformarea ţesutului social” (Ettelbrick, 1993).

Paula Ettelbrick, Fondul Lambda pentru Apărare Legală şi Educaţie,
organizaţie pro-homosexualitate[5]

„Să luptăm pentru căsătorie între persoanele de același sex și beneficiile ei și, apoi, odată acordate, să redefinim complet instituţia căsătoriei, pentru a cere dreptul la căsătorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societăţii, ci mai curând pentru a demitiza și a schimba radical o instituţie arhaică… Cea mai subversivă acţiune pe care femeile lesbiene și bărbaţii gay o pot întreprinde… este să transforme cu totul noţiunea de «familie»”

Michelangelo Signorile, activist homosexual [6]

„…lupta pentru legalizarea căsătoriei între persoane homosexuale presupune în general să minţim în legătură cu ce vom face cu căsătoria odată ce aceasta ne va fi permisă – fiindcă minţim atunci când spunem că instituţia căsătoriei nu se va schimba. Acesta este o minciună. Instituţia căsătoriei se va schimba, aşa cum şi trebuie să se schimbe. Părerea mea este că aceasta nici nu ar trebui să existe. Şi spun asta pentru că nu-mi place să construiesc ficţiuni în viaţa mea”.

Masha Gessen, activistă lesbiană [7]

Astfel, scopul declarat al obţinerii de recunoaştere instituţională din partea statului pentru relaţiile homosexuale este unul pur ideologic, de răsturnare a valorilor societăţii, prin atac la familia naturală, celula de bază a acesteia.

Este obiectivul ideologic lansat de Şcoala Neo-marxistă de la Frankfurt, care

  • vedea în familia tradiţională cadrul primar al opresiunii prin sufocarea pulsiunilor sexuale, considerate eliberatoare pentru individ
  • a fost iniţiată de NKVD-ul sovietic, pentru a dinamita din interior societatea occidentală prin promovarea unor principii ideologice destructurante, pe care însuşi Lenin le interzisese când i-au fost propuse de Alexandra Kollontai, comisar sovietic, pentru implementare în URSS
  • după al Doilea Război Mondial, şi-a găsit în mediul universitar din SUA locul propice de lansare a atacului la instituţiile tradiţionale, cu scopul destructurării lor, pentru a elibera individul

Studii ştiinţifice internaţionale argumentează împotriva
„căsătoriei” și „familiilor” formate din persoane de acelaşi sex*

 

DURATĂ SCURTĂ DE VIAŢĂ, INSTABILITATEA CUPLULUI, SĂNĂTATE PRECARĂ

  • 71% din cuplurile de acelaşi sex au o durată medie de maximum şapte ani[8]
  • prin comparaţie, 50% cuplurile heterosexuale căsătorite durează în medie 20 ani, perioadă optimă pentru creşterea de copii[9]
  • speranţa de viaţă e foarte scăzută în rândul homosexualilor: un studiu american arată vârsta medie a decesului ca fiind de 40 de ani la homosexuali, de 45 de ani la lesbiene şi de 75/79 de ani la bărbaţii/femeile heterosexuali/-e căsătoriţi/-te.[10]
    • cazul primilor homosexuali (SUA, New Jersey) cărora li s-a permis, în 1990, să adopte copii este foarte sugestiv. Wayne Tardiff a murit în 1992, la 44 de ani, iar partenerul lui, Allan Yoder, câteva luni mai târziu, lăsându-l orfan pe băieţelul pe care îl adoptaseră şi care nu avea nici cinci ani[11]
  • promiscuitatea ca stil de viaţă nu favorizează un mediu familial stabil, apt pentru creşterea copiilor: din 900 de homosexuali ce se declarau angajaţi într-o relaţie stabilă, 83% au recunoscut că avuseseră mai mulţi parteneri sexuali în afara relaţiei în ultimele 12 luni[12]
  • prin comparaţie, la heterosexualii americani căsătoriţi, 77% din bărbaţi şi 88% din femei nu au avut niciodată relaţii extramaritale[13]
    • „Majoritatea cercetărilor arată  că aproximativ două treimi din cuplurile de bărbaţi care durează de peste cinci ani sunt în mod deschis non-monogame (Shernoff, LCSW, 2007). Doar 12% nu «jucau» în afara relaţiei”[14].
    • „«Un parteneriat deschis [către relaţii cu persoane din afara acestuia] nu e incompatibil cu mariajul între persoane de acelaşi sex», a declarat [Blake] Spears, de 59 de ani [coautor al studiului „Dincolo de monogamie. Lecţii de la cuplurile cu durată lungă aflate într-o relaţie non-monogamă”]. Cel puţin jumătate din cei intervievaţi erau căsătoriţi (…). «Este o redefinire a căsătoriei», a spus Spears”[15].
  • La homosexuali, relaţiile stabile / de tip „marital” sporesc riscul bolilor, prin angajarea în comportamente sexuale de mare risc (sex anal şi oral-anal)[16]
    • Contactul sexual anal neprotejat reprezintă o practică de înalt risc pentru transmiterea HIV, deoarece expunerea la spermă are efect imunosupresor local, mai ales la nivelul rectului[17]
    • în 2001 de Departamentul de Sănătate şi Mediu al Olandei a constatat că 67% din bărbaţii HIV-pozitivi sub 30 de ani fuseseră infectaţi de partenerii lor stabili[18].
  • Sănătatea mintală a persoanelor de orientare homosexuală este şi ea precară
    • Subeşantionul de persoane cu orientare homosexuală prezenta rate de tulburări mintale şi comportament suicidar de la 1,5 până la 12 ori mai înalte decât cei a căror orientare era exclusiv heterosexuală[19].

COPIII CRESCUŢI DE HOMOSEXUALI: PERFORMANŢE SOCIALE ŞI ŞCOLARE MAI SLABE, VICTIMIZARE SEXUALĂ DIN PARTEA PĂRINŢILOR SAU A ÎNGRIJITORILOR

 

Extrase din studiul „How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Structures Study” de Mark Regnerus, profesor de sociologie la Univesrsitatea din Texas, Austin[20]:

  • 69% din copiii crescuţi de mame lesbiene şi 57% din cei crescuţi de taţi homosexuali au relatat că au primit ajutor social în copilărie, în timp ce acest procent este de numai 17% în cazul celor crescuţi de ambii lor părinţi biologici uniţi prin căsătorie
  • 38% din copiii crescuţi de cupluri de lesbiene se aflau la momentul studiului într-o schemă de ajutor social, în timp ce procentul celor crescuţi de cupluri heterosexuale căsătorite aflaţi în această situaţie era de numai 10%
  • copiii crescuţi de părinţi heterosexuali căsătoriţi prezintă o probabilitate statistică de două ori mai mare de a avea o slujbă stabilă, faţă de cei crescuţi de două mame lesbiene
  • 19% din copiii crescuţi de mame lesbiene sunt mai predispuşi a apela la consiliere psihologică sau psihoterapie «pentru o problemă legată de anxietate, depresie, probleme de relaţionare etc»” – faţă de 8% din copiii crescuţi de heterosexuali căsătoriţi.
  • 23% din copiii crescuţi de mame lesbiene au răspuns afirmativ la întrebarea dacă „un părinte sau îngrijitor adult i-a atins vreodată în mod sexual, i-a forţat să îl/o atingă în mod sexual sau i-a forţat să întreţină relaţii sexuale” – faţă de numai 2% din copiii crescuţi de părinţii lor biologici căsătoriţi (31% din fetele crescute de mame lesbiene au răspuns afirmativ la această întrebare – faţă de numai 3% din fetele crescute de părinţii lor biologici căsătoriţi).”

În aceste condiții, ce se va întâmpla cu copiii crescuți în parteneriatele sau „familii” poliamorice? Căci oriunde vor fi parteneriate sau „familii” altfel decât familia naturală bărbat-femeie, membrii acestora vor clama dreptul de a crește copii. Experiența confirmă ceea ce logica abandonării familiei naturale prevede: oriunde au fost legalizate parteneriatele și „căsătoriile” între persoanele de același sex, a fost legiferat și dreptul de adopție și de obținere a copiilor prin adopție, mame surogat etc.

PREDISPOZIŢIE LA ABUZ FIZIC ASUPRA COPILULUI
(STATISTICI DIN INSTANŢELE AMERICANE)

Persoanele de orientare homosexuală au fost responsabile de 97% din cazurile de abuz fizic şi molestare asupra copiilor în cazurile de custodie aflate pe rol la Curtea de Apel în SUA[21].

Alte efecte

  • Copiii vor învăţa la şcoală că relaţia dintre homosexuali este identică cu cea dintre heterosexuali[22].
  • Va fi pusă în pericol libertatea religiei şi libertatea de conştiinţă. Exemple precum cele de mai jos se pot număra deja cu sutele:
    • În 1989, dr. Chuck McIlhenny, pastor al primei Biserici Presbiteriene din San Francisco, a ajutat la respingerea unei legi a parteneriatului civil. Timp de trei ani, la cele mai diverse ore ale zilei şi nopţii, el şi familia au primit mii de apeluri telefonice în care apelanţii jurau să le sodomizeze și să le ucidă pe cele trei fiice ale pastorului. Le-au fost vandalizate şi incendiate casa, biserica şi centrul de consiliere în criză de sarcină[23].
    • În august 2013, o fotografă care a refuzat să lucreze la nunta unui cuplu de lesbiene a fost amendată cu peste 6.600 de dolari. Deţinătorii unei locaţii de nuntă din statul Iowa au avut pierderi financiare şi au fost abuzaţi verbal pe email după ce au refuzat unui cuplu format din persoane de acelaşi sex organizarea nunţii în spațiul firmei lor[24].
  • Se vor înmulţi cererile pentru legalizarea poligamiei și poliamoriei.
  • Se va prăbuşi rata naşterilor, din cauza deteriorării moravurilor. Iată doar două exemplificări:
    • Vermont, primul stat american care a adoptat legea „parteneriatelor civile” în 2000, se situează pe ultimul loc la rata naşterilor şi a fertilităţii. Din 16 state americane care au făcut la fel, 12 se clasează printre ultimele 20 la capitolul natalitate, iar 11 printre ultimele 17 la rata fertilităţii.
    • După ce, în 2007, cinci state americane au legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, patru din ele erau pe ultimele locuri din cele 50 de state la rata naşterilor și a fertilităţii[25].

NOTE:

[1] “Society and same-sex marriage”, de Ron Prentice, în Los Angeles Times, 1 august 2007, online la http://www.latimes.com/la-op-dustup1aug01-story.html

[2] http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2611020/Meet-worlds-married-lesbian-threesome-baby-make-four-July.html ; http://www.dailymail.co.uk/news/article-2972542/They-look-like-new-boy-band-s-world-s-THREE-WAY-sex-marriage-Gay-Thai-men-tie-knot-fairytale-ceremony.html

[3] http://beyondmarriage.org/full_statement.html

[4] http://www.nambla.org

[5] Citată în Since When Is Marriage a Path to Liberation? Lesbians, Gay Men, and the Law de William B. Rubenstein, New York:The New Press, 398, 400.

[6] Michelangelo Signorile, „Bridal wave”, Out, December, 1994,

[7] http://www.lifesitenews.com/news/homosexual-activist-says-gay-marriage-isnt-about-equality-its-about-destroy/

* Din cartea Faţa nevăzută a homosexualităţii, de Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău, Editura Christiana, Bucureşti, 2014. Bazată pe aproximativ 500 de studii ştiinţifice recente, cele mai multe realizate de universităţi americane, este scrisă din perspectivă sociologică, ştiinţifică, din dorinţa de a iniţia o dezbatere onestă şi în cunoştinţă de cauză. Cartea nu conţine nicio poziţie ideologică sau teologică, ci face o sinteză a argumentelor ştiinţifice mai puţin popularizate pe această temă şi a consecinţelor constatate în societăţile care au instituţionalizat recent homosexualitatea pe criterii ideologice.

[8] “Largest Gay Study Examines 2004 Relationships,” GayWire Latest Breaking Releases, www.glcensus.org

[9] National Center for Health Statistics, Centers for Disease Control and Prevention, 2001. Online la http://theroadtoemmaus.org/RdLb/22SxSo/PnSx/HSx/MarrHoVsHet.htm

[10] Studiul  „Homosexual parents” de Paul Cameron şi Kirk Cameron, în revista Adolescence, vol. 31, 1996: „Din 1.388 de necroloage consecutive apărute într-un ziar de largă circulaţie publicat de comunitatea homosexualilor, 87 de bărbaţi gay care muriseră aveau copii, durata medie de viaţă a acestor părinţi fiind de 47 de ani (în timp ce durata medie de viaţă a celorlalţi 1.267 care nu aveau copii a fost de 38 de ani).” (online la http://psycnet.apa.org/psycinfo/1996-07024-001)

[11] „Obituaries”, The Washington Blade, July 16, 1992: 23

[12] “Now they know the other half”, de Carmen Wittmeier în Alberta Report, 1999, 06 07, p. 27.

[13] „Extramarital sex: Prevalence and correlates in a national survey”, de M.W. Wiederman, în Journal of Sex Research, 34(2)/1997, pp. 167‑174.

[14] „Beyond Monogamy. Lessons from Long-Term Male Couples in Non-Monogamous Relationships” de autorii declaraţi gay Blake Spears şi Lanz Lowen – online la http://www.gaycouplesstudy.org

[15] „Many gay couples negotiate open relationships”, publicat în SF Gate, 16 iulie 2010, online la http://www.gaycouplesstudy.org/Many%20Gay%20Couples%20Negotiate%20Open%20%20Relationships%20-%20SFChronicle%20-%20071610.pdf

[16] „HIV transmission risk through anal intercourse: systematic review, meta-analysis and implications for HIV prevention” de Rebecca F. Baggaley şi colab., International Journal of Epidemiology, apr. 2010, online la http://ije.oxfordjournals.org/content/early/2010/04/20/ije.dyq057.short; „The paradox of trust for male couple: When risking is a part of loving” de P. Appleby şi oclaboratorii, în Personal Relationships, 6/1999, 81-93

[17] „Sexual transmission of human immunodeficiency virus: virus entry into the male and female genital tract” de N.J. Alexander, în publicaţia de specialitate Fertility and Sterility, nr. 54, iulie 1990, online la http://www.popline.org/node/556539

[18] “More Young Gay Men are Contracting HIV from Steady Partners”, de Jon Garbo, GayHealth, July 25, 2001.

[19] „Sexual orientation and mental health in a birth cohort of young adults” de David M. Fergusson şi colaboratorii, în Psychological Medicine – publicaţie a Universităţii Cambridge din Marea Britanie -, nr. 7, iulie 2005, online la http://journals.cambridge.org/action/displayAbstract?fromPage=online&aid=315704&fileId= S0033291704004222

[20] Social Sciences Research, iulie 2012, online la http://www.ionainstitute.eu/pdfs/1-s2.0-S0049089X12000610-main.pdf

[21] „Homosexual parents: a comparative forensic study of character and harms to children” de Paul Cameron şi Kirk Cameron, în revista Psychology Reports, vol. 82, 1998, online la http://www.amsciepub.com/doi/abs/10.2466/pr0.1998.82.3c.1155?journalCode=pr0

[22] stiripentruviata.ro/antonia-tully-spuc-uk-faceti-tot-ce-puteti-pentru-oprirea-acestui-tip-de-educatie-scoli/

[23] The McIlhennys: Victims of Hate.” Focus on the Family Citizen, August 20, 1990, pages 14 and 15; Buletinul de ştiri Focus on the Family, octombrie 1991

[24] http://stiripentruviata.ro/statele-unite-de-ce-libertatea-religioasa-nevoie-de-mai-multa-protectie/

[25] Martin Joyce A., Brady E. Hamilton, Paul D. Sutton et alii, U.S. Department of Health and Human Services, Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Health Statistics, National Vital Statistics System, “Births: Final Data for 2007,” National Vital Statistics Reports Vol. 58, No. 24, August, 2010, Table 11.

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns