avortcriza de sarcină

VIDEO. Regretata Cristina Stamate a dat una din primele mărturii publice despre trauma psihologică a avortului: „Mi-a rămas în minte că primul meu copil era băiat” / Mărturii despre criza de sarcină #44

cristina_stamate_avort

Dumnezeu să o odihnească pe doamna Cristina Stamate!
Acum patru ani a oferit propria mărturie pro-viață la Zilele Pro Vita Iași. A fost una dintre primele mărturii publice despre avort făcute în România. A fost un act de mare curaj în urma unei mari și îndelungate traume care din păcate este prea puțin studiată azi.

Oferim mai jos un clip video de la evenimentul care a prilejuit mărturia. Datează din 1 februarie 2013. În continuare republicăm și un material realizat pe baza acestei mărturii de Daniela Bălinișteanu și publicat în volumul Fericiri născute și nenăscute. Mărturii despre viață, apărut în același an la Editura Doxologia, Iași.

VIDEO cu mărturia Cristinei Stamate despre un avort regretat

Din volumul Fericiri născute și nenăscute. Mărturii despre viață

Cristina Stamate, cunoscută actriță a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București, este una dintre puținele persoane publice cărora nu le-a fost teamă să recunoască că au făcut avort. După o viață plină de suișuri și coborâșuri, actrița ar schimba multe dintre alegerile pe care le-a făcut, dacă ar putea să o ia de la capăt. În anii ’60, când era la începutul carierei sale, ea a ales, din lipsă de informații, să renunțe la viața pe care o purta în pântece, pentru a-și putea face meseria și pentru a-și continua planurile de viitor.

În luna august a acestui an, la Zilele Pro Vita Iași, organizate de departamentul Pro Vita Iași, departament din cadrul Sectorului de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Cristina Stamate a participat la una dintre conferințele pe tema salvării, protejării și cultivării vieții, cu speranța că va face cât mai multe femei să înțeleagă că un copil nu este o piedică reală în fața dezvoltării profesionale. Lucrând într-un domeniu în care aspectul fizic și diponibilitatea sunt esențiale, a avea un copil era de neconceput, și încă mai este, și astăzi, un motiv pentru care multe femei renunță la binecuvântarea de a fi mămici.

Regretul unei mame al cărui copil a murit înainte de a se naște

În urmă cu mai bine de 40 de ani, în România era o situație mult mai dificilă și precară din punct de vedere informațional în ceea ce privește femeia însărcinată. Din acest motiv, actrița a intitulat prelegerea pe care a ținut-o „Eu, Eva”, spunând că „fiecare dintre tinerele domnișoare din România era echivalentul primei femei, care trebuia să rezolve toate lucrurile care decurg dintr-o căsnicie într-un mod original și primitiv”. De aici nu putem înțelege decât faptul că o sarcină nedorită nu era pe atunci decât problema femeii, nicidecum o problemă de familie, lucru care, de altfel, nu ne este foarte străin nici în ziua de azi.

Actrița a mărturisit, la Zilele Pro Vita Iași din februarie 2013, că motivul principal a fost lipsa medicilor disponibili să explice că în pântecele femeii este viață încă din prima clipă a concepției. În anul 1966 se dăduse un decret prin care întreruperea de sarcină era împotriva legii, consecințele fiind foarte grave atât pentru mamă cât și pentru medic, ducând până la închisoare. „Povestea mea începe în anul ’67, când m-am măritat la 19 ani. Pentru o tânără mireasă care a reușit să se mărite domnisoară, virgină, în anul 4 de Facultate de Teatru, unde se pare că nu vedeai să intre vreo una așa, în acel timp în care religia era un domeniu ascuns, trebuia să te ferești să te duci la un preot, acele vremuri ateiste.”, a mărturisit Cristina Stamate.

„Nu aveam nici un sentiment că acolo e cineva, e om, nu e om…”

Într-o proporție copleșitoare, femeile care se îndreaptă spre cabinetul ginecologic pentru a face avort, nu conștientizează că își omoară propriul copil. Într-o lume în care accesibilitatea informațiilor este maximizată de evoluția tehnologică și dezvoltarea socială, anumite informații precum cele despre viața din pântecele mamei încă sunt considerate tabu. Liberul arbitru este prost înțeles, iar ușurința cu care se iau deciziile a dus la situația dramatică în ceea ce privește avorturile.

Când a aflat că este însărcinată, Cristina Stamate era într-o lună destul de avansată a sarcinii. Drama situației nu e dată doar de decizia de a face avort, ci este amplificată de motivele „prostești”, cum le spune însăși actrița: „Am realizat că sunt însărcinată foarte târziu, pentru că nu știam nici măcar care este data de la care trebuie să socotești. Aveam examenul de diplomă. Aveam planuri de viitor. Nu aveam nici un sentiment că acolo e cineva, e om, nu e om… Nici nu mă întrebam nimic, pentru că era ceva care mă încurca foarte tare. Am început să caut cu disperare un medic. Asta era o incursiune aproape demnă de James Bond, pentru că rezultatul putea fi pedepsirea amândurora. Am găsit un medic a cărui specializare erau operațiile pe creier. Și operația, ca să zic așa, s-a întâmplat pe masa din sufragerie, acasă la mama mea”.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

„Coană mare, vino încoace să-ți iei nepotul!”

Pe cât de impresionantă este pentru noi, publicul, descrierea unui avort, pe atât de marcant este pentru o femeie să treacă prin așa ceva. Potrivit unui studiu al Ministerului Sănătății, între anii 1958 și 2008, în România s-au făcut peste 22 de milioane de avorturi. 22 de milioane de copii uciși, printre care s-a numărat și un băiețel, al Cristinei Stamate: „Când s-a sfârșit intervenția, după ce am fost ușor amețită de o injecție, i-a spus mamei mele: „Coană mare, vino încoace să-ți iei nepotul!”. Atunci nu am luat în seamă foarte tare. Scăpasem de ceea ce mă încurca, dar mi-au rămas în minte cuvintele că primul meu copil era băiat”. Pentru artistă, activitatea într-un teatru de muzică, înconjurată fiind de frumusețe și libertinaj, a fost decisivă în alegerea ei.

Citește mai multe mărturii și reportaje din volumul „Fericiri născute și nenăscute

Semnele de întrebare, urmate de revoltă și regret au apărut câțiva ani mai târziu, povestește actrița, când o colegă de-a sa, cântăreață, a ales să-și pună mai presus copilul față de propria carieră. „Am avut la un moment dat o colegă cântăreață, atât de frumoasă… eu spuneam tot timpul că atunci când trecea făcea potecă. Era și frumoasă și egocentrică și la un moment dat s-a căsătorit și a plecat in America, venind înapoi peste doi sau trei ani, cu un copil de 2 ani. Un băiețel superb. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că fata aia tânără, frumoasă și cu atâta succes ar fi renunțat la trupul ei minunat și la succesul ei ca să facă un copil. Am întrebat-o cum de s-a întâmplat asta și ea mi-a spus: <<Cristina, m-am dus la doctor ca să fac întrerupere de sarcină, el mi-a pus un sonar și i-am auzit bătăile inimii. Și atunci n-am mai putut să fac asta>>. Atunci, pentru prima oară, m-am gândit absolut disperată la neșansa existenței în România mea a unui medic și a unui aparat cu ultrasunete, care m-ar fi dăruit pe mine cu un fiu pe care l-am pierdut prostește”, a mărturisit Cristina Stamate.

De câțiva ani, actrița își dedică o mare parte din timp copiilor. Chiar dacă nu-i are pe ai ei, activitatea pe care o desfășoară la o școală de teatru pentru copii o ajută să treacă într-o oarecare măsură peste frustrarea de a nu avea propriul copil, dăruindu-le acelor elevi din experiența și învățăturile sale. După 40 de ani de carieră în teatru, o carieră strălucită, încununată de foarte multe succese și de o mare recunoștință din partea publicului, viața artistei rămâne umbrită de acel păcat din tinerețe, care o va bântui până la sfârșitul vieții. Foarte multe avorturi sunt cauzate de credința falsă a femeilor cum că un copil te privează de libertate și te împiedică în a-ți dezvolta o carieră. Aceasta este, în general, gândirea femeilor tinere, iar Cristinei Stamate i-au trebuit ani buni ca să conștientizeze ceea ce este cu adevărat important în viață, însă după aceea și-a convins sau încurajat multe colege să nu facă greșeala pe care a făcut-o ea.

Ai spune că o asemenea poveste de viață nu poate fi expusă fără lacrimi în ochi, însă seninătatea artistei, care nu a putut fi remarcată decât de cei prezenți la prelegere, a fost explicată de însăși Cristina Stamate: „Toate lucrurile de care avem parte pe drumul vieții trebuie să se întâmple”.

Din cartea Fericiri născute și nenăscute. Mărturii despre viață, de Daniela Bălinișteanu, Ed. Doxologia, Iași, 2013
Foto: Teatrul Constantin Tănase

Read this in English on FamilyNews.ro




Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *