Creșterea copiilor în cupluri homosexuale – un factor de risc serios pentru sănătatea și bunăstarea lor
Conform rezultatelor studiului* efectuat de Mark Regnerus, profesor de sociologie la Universitatea din Texas, copiii crescuți în familii heterosexuale cresc mai sănătoși și mai prosperi în comparație cu copiii din „familiile” homosexuale.
Rezultatele doctorului Regnerus contrazic cercetările promovate de luptătorii pentru drepturile minorităților sexuale, care susțin că în cadrul cuplurilor homosexuale, copiii se dezvoltă chiar mai bine decât cei crescuți în familii tradiționale. Doctorul Regnerus arată că mulți autori ai unor astfel de studii cercetări s-au bazat pe date nereprezentative, ce luau în considerare numai răspunsurile părinților, nu și a copiilor, demonstrând în acest fel partizanatul lor politic. Cercetările lui resping prezentările în culorile curcubeului a „familiilor” homosexuale, datele referitoare la violența în astfel de familii, predispoziția către suicid și sexualizarea forțată a copiilor crescuți de cupluri homosexuale fiind șocante.
Conform cercetărilor 12% dintre copiii educați în cupluri lesbiene și 24% în cupluri gay au recunoscut că se gândesc la sinucidere. Prin comparație, la cei din familiile tradiționale, complete sau cu un singur părinte, această cifră este de numai 5%. De asemea, s-a constatat că nivelul șomajului printre cei educați în „familiile” de lesbiene sau gay este de 28% și respectiv 20%, pe când la cei crescuți în familii biologic complete sau cu un singur părinte acest indice este de 8% și respectiv 13%.
Una din cele mai neașteptate descoperiri ale acestei cercetări a fost faptul că 23% dintre copiii educați în „familii” de lesbiene au recunoscut că au fost supuși abuzurilor sexuale din partea părinților sau a altor persoane adulte, pe când la copii din familii complete această cifră este de numai 2%. Printre cei crescuți de părinți gay cazurile de abuz au fost de 6%, iar în familii cu un singur părinte – 10%. Încă o cifră alarmantă: 31% din cei crescuți de cupluri lesbiene și 25% de cupluri gay au recunoscut că au fost cazuri când ei au fost forțați să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor. Din rândul celor educați de părinți biologici au recunoscut doar 8%.
40% dintre adulții care au crescut în „familii” lesbiene și 25% dintre adulții crescuți în „familii” gay au recunoscut că și-au înșelat soții sau partenerii. În cazul celor proveniți din familii obișnuite această cifră este de 13%. De asemenea,19% din cei crescuți de lesbiene sau gay au declarat că urmează sau au urmat recent un tratament psihoterapeutic. La semenii lor de aceeași vârstă din familii tradiționale această cifră este de numai 8%.
Foarte interesant este faptul că din cei crescuți de lesbiene și gay numai 61% și respective 71% consideră orientarea lor sexuală „fără echivoc heterosexuală”. La copii din familii obișnuite această cifră a fost de 90%.
Doctorul Regnerus critică dur majoritatea cercetărilor făcute de „luptătorii pentru drepturile” cuplurilor homosexuale, destul de frecvent, eșantionul fiind făcut intenționat nereprezentativ în astfel de studiii. Însăși cercetătorii selectează respondenții, acționând direct prin metoda „bulgărelui de zăpadă”, când un respondent aduce noi respondenți din cercul prietenilor și cunoștințelor lui.
Spre deosebire de aceste studii, doctorul Regnerus s-a bazat pe datele unei Noi cercetări ale structurilor de familie, proiectul colectând date statistice prin intervievarea unui număr mare de persoane tinere alese aleator din toată America. El a analizat răspunsurile a 3.000 de respondenți, dintre care 175 au declarat că au crescut în „familii” lesbiene și 73 în „familii” gay și le-a comparat cu răspunsurile persoanelor de aceeași vârstă din familii heterosexuale. Doctorul Regnus și-a propus ca scop al studiului determinarea, conform a patruzeci de indicatori, nivelului prosperității lor în domeniul emoțional și social, dar și în relațiile de familie.
Însuși cercetătorul subliniază faptul că lucrarea sa ia în considerare mărturii ale persoanelor crescute în astfel de „familii” și nu pe cele ale părinților lor homosexuali.
Criticii susțin că în cazul acestui studiu este vorba despre oameni a căror copilărie s-a petrecut în perioade când societatea respingea oamenii cu o orientare sexuală netradițională. „Este evident că familia este mai puternică și mai stabile când aceasta nu este în pericol”, – pretinde în interviul său de la ABC News, directorul general al Consiliului pentru egalitatea de șanse în familii (Family Equality Council), Jennifer Chrisler. „Asta înseamnă că noi trebuie să promovăm adoptarea legilor ce facilitează viața familiilor gay și lesbiene.”
Cu toate acestea, luptătorul pentru drepturile familiei tradiționale, Patrick Fagan, în interviul său de la LifeSiteNews, a spus că declarația doamnei Chrisler este o teorie lispită de dovezi. „Dacă nu vă plac rezultatele cercetării doctorului Regnerus, nu mai ramâne nimic altceva. Niciun alt studiu nu atinge acest nivel, a mai spus el. De fapt, acest raport a subminat autoritatea tuturor sondajelor anterioare, deoarece, în comparație cu el, la scara întregii țări, toate acestea rămân pur și simplu nereprezentative”.
Patrick Fagan, directorul Institutului familiei și a religiei a centrului analitic public „Family Research Council”, a numit lucrarea doctorului Regnerus un nou „etalon de aur” pentru observarea persoanelor educate în familii homosexuale.
(*Regnerus M.- How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Structures // Social Science Research Volume 41, Issue 4 – July 2012 – P. 752–770 )
Sursă: familypolicy
Traducere: Tatiana Larin