Cred că m-am ciupit ca să mă asigur că sunt treaz. Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Allie era în picioare în fața mea, cu ochii roșii și mâinile tremurânde. Era gravidă.
Cum m-am simțit? Mândru. Clar speriat, dar mă copleșea un sentiment de mândrie. Eram tătic. Îmi veneau în minte puzderie de imagini – primul cuvânt pronunțat de copil, prima zi de școală, absolvirea, căsătoria.
Dar un plâns ascuțit m-a scos din reverie. Era băiețelul în vârstă de un an al lui Allie, care se foia în scaunul de mașină. Ben era și băiețelul meu. Eu apărusem în viața lui Allie când ea era însărcinată cu Ben. Îl iubesc și mă iubește, chiar dacă nu sunt tatăl lui. Dar, într-un fel, tot tată sunt, căci cu mine își petrece weekendurile și tot eu îi voi fi alături la primul cuvânt, primul pas, prima zi de școală. Îl voi iubi mereu pe Ben ca pe propriul meu copil, dar noul copil este carne din carnea mea și sânge din sângele meu. Nu-mi vine să cred ce mândrie mă încearcă din această cauză.
Apoi m-am uitat în ochii ei. Privirea ei îmi arăta cu totul altceva decât ce simțeam eu. În loc de mândrie, se vedea doar panică. S-a prăbușit plângând în brațele mele, spunând că nu putea face asta. Cum adică „nu putea face asta?”.
Avort. Pentru Allie, nu era altă cale. Înțelegeam de ce. Este deja mămică. Cunoaște deja greutățile care o așteaptă: nopțile nedormite, sculatul dis-de-dimineață, schimbarea permanentă a scutecelor. Eu sunt cu ea dinainte de a se naște Ben și am văzut că s-a simțit mereu cam singură după ce tatăl lui Ben a plecat. Am asigurat-o că nu va fi singură.
Eram amândoi foarte tineri. Eu tocmai împlinisem 20 de ani și nu avem un job permanent. Dar îmi doream să muncesc din greu pentru asta. De fapt, tocmai acest lucru dădea sens, în fine, muncii mele.
În orice caz, ne-am gândit să mergem undeva pentru a primi asigurări că sarcina era viabilă. Ne-am dus la Centrul Option Care, unde auzisem că se ofereau test de sarcină și ecografie gratuită. Imediat ce am trecut pragul centrului, am simțit că nu mai suntem singuri. Toți cei cu care vorbeam mă felicitau că am devenit tată, iar lui Allie i-au arătat dragoste și înțelegere.
A mers într-un cabinet, pentru a confirma sarcina, în timp ce eu așteptam citind niște broșuri. Din ele am aflat că inima bebelușului meu bătea deja și că centrul la care venisem oferea cursuri gratuite. Dacă participai, câștigai și niște tichete cu care puteai cumpăra produse pentru îngrijirea bebelușului.
Allie a ieșit din cabinet însoțită de o consilieră și mi-a spus că aveam programare și la ecografie, peste două săptămâni. Aceasta mi-a dat speranță, deși Allie era încă decisă să facă avort.
Cele două săptămâni au trecut greu. Abia așteptam ecografia. Eram sigur că Allie avea să se răzgândească. Abia așteptam să ne entuziasmăm împreună pentru că aveam un copil. Abia așteptam să le pun tuturor că devenisem tată!
A venit și momentul ecografiei. Allie s-a întins pe un pat și medicul s-a pregătit să îi facă ecografia. De îndată ce aparatul i-a atins burta, pe ecran s-a văzut clar bebelușul și i s-a auzit inima. Mi s-a tăiat răsuflarea.
În timp ce medicul îi tot arăta lucruri pe acel ecran, Allie devenea tot mai implicată. I-a pus întrebări medicului și și-a atins burta. A zâmbit când medicul i-a spus că bebe avea o inimă puternică.
După ecografie, medicul a întrebat-o pe Allie ce părere are. Ea m-a privit și a zis: „Vreau să păstrez copilul!” În ochii ei se vedea aceeași mândrie pe care o simțeam și eu încă de la primul test pozitiv de sarcină.
Și uite așa, un centru mobil de consiliere în criza de sarcină, numit și Autobuzul Berzei, ne-a transformat într-o familie cu patru membri. A fost cea mai frumoasă clipă din viața mea – cea de până acum, pentru că știu că cea mai frumoasă clipă va fi peste câteva luni, când îmi voi ține în brațe pentru prima dată fetița.
Mărturie intermediată de Centrul pentru consiliere pentru femei însărcinate și familii First Option Care din Thomasville, Georgia, SUA. Numele au fost schimbate pentru păstrarea confidențialității.
Sursa: Savethestorks.org
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
