avortcriza de sarcină

Și bărbații plâng: Avortul este o traumă și pentru tați. Unul dintre ei vrea să-și înmormânteze fetița pierdută prin avort

În urmă cu două luni și o săptămână, Thomas Kearns nu știa aproape nimic despre avort. Acum numai la asta se gândește. S-a întâmplat cu aproximativ două luni în urmă: fetița lui nenăscută, Clementina, a fost dezmembrată în pântecele mamei.

Dar cum știe Thomas Kearns că a avut o fetiță? Ei bine, copilul a fost avortat la 20 de săptămâni de sarcină, când deja părinții se gândiseră la un nume: Clementina. Această procedură extremă de avort este legală din orice motiv, la cerere, în unele state americane și în Marea Britanie.

Mama fetiței a recurs la gestul extrem din cauză că nu a găsit puterea psihologică de a se acomoda cu noul statut de mamă, în ciuda faptului că Thomas, tatăl copilului, i-a fost mereu alături și s-a bucurat de copil.

„Aș fi făcut orice pentru copilul meu. Și încă încerc să fac, după ce au rupt-o în bucăți”, a declarat Thomas Kearns. Tatăl încearcă să obțină rămășițele fetiței pentru a-i oferi o înmormântare, onorându-i astfel scurta existență și obținând și el o mângâiere care să-l ajute să depășească doliul.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Clementina a fost concepută la câteva luni de când cei părinții ei s-au cunoscut. Nici măcar nu locuiau împreună. Dar Thomas a fost foarte fericit să afle că va fi tată. Nu la fel și partenera lui, care i-a mărturisit că se gândea la avort.

El a implorat-o să nu facă aceasta și au mers împreună la un centru de resurse pentru sarcină.

O consilieră le-a prezentat opțiunile, între care se numărau nașterea și păstrarea copilului – cu sprijin psihologic și material de la comunitate și nașterea copilului și oferirea lui spre adopție – procedura poate fi începută din timpul sarcinii în SUA, iar copilul poate ajunge în noua familie imediat după naștere.

Consiliera s-a oferit să le arate un modelaj care reprezenta copilașul în stadiul de sarcină în care mama tocmai se afla. De asemenea, au putut face o ecografie la care au auzit bătăile inimii copilului.

„După ce am văzut-o pe ecran, mi-am dat seama cât de vie și reală era și mi-am spus că, orice ar fi, vreau să păstrez copilul. Nu vreau să moară”, povestește Thomas. Fetița lor avea 10 săptămâni și era cât o căpșună.

În următoarele două săptămâni, a fost bine, au decis să păstreze copilul și au găsit și numele pentru fetiță: Clementina. Dar mama fetiței continua să oscileze în decizia ei de a da naștere Clementinei.

„Uneori își dorea să păstreze copilul. Uneori nu. Uneori trebuia să o implor să lase copilul în viață – gătind pentru ei, cântându-le. Am făcut excursii. Am fost la Disney, ne-am întâlnit cu verișoara Clementinei. Sunt amintiri frumoase. Relația era frumoasă. Totul părea să fie în regulă.”

Thomas a explicat că nu crede că fosta lui iubită a fost în starea de spirit potrivită atunci când a făcut în cele din urmă o programare pentru avortul care urma să pună capăt vieții fetiței lor și el crede că lucrătorii de la clinică de avort au profitat de vulnerabilitatea ei. Era confuză, a spus el, și îngrijorată cu privire la viitor.

Thomas, surorile lui, fratele lui, mama lui și bunica maternă a Clementinei au implorat-o pe mama fetiței să nu avorteze copilul. Se părea că eforturile lor dau roade și ea a spus, în cele din urmă, că a anulat programarea.

Dar, când Thomas a plecat să le vadă pe sora și nepoata lui, care avuseseră un accident de mașină în alt stat, mama Clementinei l-a sunat și i-a zis că a avut un avort spontan.

Până la urmă, a mărturisit că făcuse avort la cerere. În al doilea trimestru, metoda fiind dilatare și evacuare: se dilată colul cervical, se dezmembrează copilul și se scoate din pântece pe bucăți.

„În timp ce mă jucam cu nepoata mea, fiica mea a murit”. Trupul Clementinei a fost sfărâmat în timp ce era vie. Apoi unele părți au fost vândute pentru cercetare medicală.

Tatăl povestește că mama Clementinei a început să regrete decizia încă din momentul în care a intrat în parcarea clinicii și a văzut mesajele pro-viață afișate în proximitate, dar i s-a părut prea târziu să facă ceva pentru a anula efectele acestei decizii.

„Nici măcar nu se simțea ca o persoană”, spune Thomas, care relatează că mama Clementinei „a regretat imediat decizia” și că „s-a urât pe ea însăși ulterior”.

„Am încercat cu toate argumentele: logice, etice, biologice. Nu a contat. Am țipat, am plâns, am cerșit, am făcut lucruri frumoase, lucruri fericite și lucruri drăguțe, lucruri blânde, lucruri cu pasiune. Nu a contat, nimic nu a contat până la urmă”, relatează tatăl Clementinei.

Prietena lui a regretat avortul și i-a acordat lui Thomas permisiunea să recupereze trupul Clementinei pentru a-l înmormânta. Dar, când au sunat la clinica Cherry Hill Women’s Center din statul New Jersey, nu au primit niciun fel de asistență în rezolvarea cererii. Și s-a spus că nu se mai putea face nimic și că nu se notează unde ajung rămășițele.

Live Action informează că această clinică are un istoric de avorturi terminate cu probleme majore pentru femei și multe recenzii negative.

„Felul în care a murit Clementine a fost atât de îngrozitor”, spune Thomas Kearns.

„I-au zdrobit craniul, creierul, mintea, gândurile ei frumoase, visele ei frumoase, viitorul ei, viitorul nostru. Au sfâșiat-o în bucățele mici, nu ca la măcelărie. Sunt lupi, care au sfâșiat-o pe fiica mea în timp ce ea se lupta pentru viață. Și eu sunt un luptător. Mă lupt pentru fiica mea. Știu că fiica mea a luptat pentru viața ei. Știu că suferea, știu că încerca să scape de instrumentele lor.”

Thomas Kearns este obsedat de ideea că trupul fetiței lui este folosit în experimente științifice precum cel realizat de cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh, în care scalpurile bebelușilor avortați între 18 și 20 de săptămâni au fost atașate la șoareci. De aceea, nu renunță la ideea de a obține rămășițele fetiței.

„Mi se întâmplă în orice clipă din zi: plâng în public. Mă simt atât de mic. Nu am voce. Parcă aș fi invizibil. Strig, dar nu se aude nimic. Nu contez. Clementina nu a contat. Acum nu mai sunt supărat. Simt doar că cineva mi-a rănit familia. Mi-a chinuit copilul, a rănit-o pe mama copilului meu. După avort nu te mai vindeci. Rămâne cu tine tot restul vieții.”

El și-a propus să creeze Grădina Clementinei în memoria fetiței și să lupte pentru ca tații să aibă un cuvânt de spus în deciziile privind avortul. De asemenea, el își dorește ca părțile și organele copiilor avortați să nu mai poată fi folosite în experimente medicale și științifice și ca avortul să devină de neconceput.

Thomas vrea să continue să vorbească lumii să o cunoască despre Clementina, ca oamenii să o iubească și să-și amintească de ea. Are alte gânduri mari pentru Clementins, deoarece fetița a avut un impact imens în viața lui și încă are. „Mă voi asigura de aceasta în fiecare zi. Ea va trăi atâta timp cât voi trăi eu”, spune Thomas.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button