de Ștefana Totorcea
La conferința susținută în 1979, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, Maica Teresa a spus: „Simt că astăzi cel mai mare distrugător al păcii este avortul, fiindcă este un război direct, o ucidere directă – de către mamă însăși. (…) Mulți oameni sunt foarte-foarte preocupați de copiii din India, de copiii din Africa, unde mulți mor de malnutriție, de foame, sau din alte cauze, dar milioane mor prin învoirea liberă a mamelor la aceasta. Aceasta reprezintă cea mai mare distrugere adusă păcii azi. Dacă o mamă își poate ucide propriul copil – ce mai rămâne ca să mă oprească să nu îl ucid pe celălalt, sau pe celălalt să mă ucidă pe mine? Nu mai avem nimic care să ne poată opri”.
Astăzi se spune că binele mamei trebuie să primeze asupra binelui copilului ei. Avortul este o metodă ipocrită, menită să înlocuiască adevărata soluție, care ar trebui să fie sprijinirea materială a mamelor și a copiilor.
Avortul face să primeze problema materială a mamei asupra dreptului la viață al copilului, ceea ce reprezintă primatul celui mai puternic asupra celui slab și lipsit de voce și de apărare.
Dacă în cea mai intimă și mai puternică legătură interumană care există pe lume – cea dintre mamă și copilul ei – se aplică principiul învingerii celui mai slab de către cel mai mai puternic, care vrea să-și protejeze interesele sau problemele cu orice preț, atunci nu ne putem aștepta ca între străini sau națiuni să primeze rațiuni mai blânde și atitudini mai iubitoare și mai conciliante.
Prin simpla lor prezență, femeile ar trebui să răspândească mai multă pace, grijă și blândețe în jurul lor.
Sociologii și politologii arată că cele mai instabile societăți sunt cele în care procentajul bărbaților tineri care nu au format legături familiale și sociale puternice este mai mare decât al femeilor. Dar și aici este un cerc vicios, căci aceste societăți ajung astfel în urma gendercidului, prin practicarea avortului selectiv pe criterii de sex. Această practică des întâlnită a dus la creșterea numărului de bărbați, mai ales în China și India. Și, e foarte posibil ca, în curând, aceste țări să plătească scump pentru aceasta, prin revolte interne și instabilitate mărită (o dezvoltare mai amplă se poate citi în volumul Bare Branches. The Security Implications of Asia’s Surplus Male Population, de Valerie M. Hudson și Andrea M. den Boer, MIT Press, Harvard, 2004).
Un faimos filosof utilitarist care promovează avortul, infanticidul și eutanasia a fost întrebat într-un interviu de ce, totuși, din moment ce pretinde că persoanele suferind de demență ar trebui eutanasiate, nu a făcut același lucru cu mama lui, bolnavă de Alzheimer. A răspuns senin că mama sa ar fi putut să nu mai fie în viață dacă sora lui nu ar fi trebuit implicată în deciziile legate de îngrijirea ei.
Așadar, ca dătătoare de viață (semnificația numelui «Eva») și hrănitoare ale vieții, femeile sunt mai înclinate spre pace și caritate. De altfel, studii medicale arată că, în caz de primejdie, în organismul lor se declanșează hormonul atașmentului, oxitocina, care le face să disprețuiească pericolele pentru a-i ajuta și îngriji pe cei din jur.
Femeile sunt chemate să nutrească viața. Când ele abdică de la acest deziderat, lasă cale deschisă violenței, pentru că primesc violența în sânul lor și și-o însușesc. Un studiu american arată că femeile care au avut avorturi induse sunt cu 144% mai predisupuse să-și abuzeze fizic copiii pe care i-au născut. Psihologul american Philip Ney menționează ca explicații faptul că avortul descrește pragul de reținere instinctuală a persoanei în caz de furie ocazională față de cei care depind de îngrijirile ei si că permisivitatea față de avort erodează tabuul care spune că cei fără apărare nu trebuie agresați.
În concluzie, în timp ce totul în jur încearcă să le facă pe femei să-și piardă pacea și să aleagă moartea, acestea au în mâinile lor cea mai puternică „armă a păcii”: nașterea de copii, în pofida tuturor adversităților.
În plus, mamele sunt cele care își învață copiii să fie aducători de pace sau – dimpotrivă – purtători de ură și războaie.
Pacea din lume trebuie să izvorască din inima și din sânul femeii. Dacă acolo nu este pace, nu va fi nici în lume. După cum spunea Sfântul Serafim de Sarov, îndrăgitul părinte rus care îmblânzea până și sălbăticiunile: „Dobândește tu însuți pacea și mii de oameni se vor mântui în jurul tău”.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
