PS Calinic Botoșăneanul îndeamnă tinerii să voteze la referendum și să păstreze învățăturile Bisericii și curăția trupului

Într-o lungă epistolă adresată tinerilor, PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, i-a chemat pe tineri să se implice în campania pentru referendum și să meargă la vot ca să apere familia naturală, cea întemeiată pe precepte biblice și binecuvântată de Hristos în Cana Galileei:
Misiunea voastră, iubiți tineri, (…) este de a face din lumea noastră o lume contemporană cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu Maica Domnului și cu toți Sfinții Lui. Și, chiar, dacă trăim într-o epocă de mare progres tehnologic, aceasta nu ne dă dreptul să admitem degradarea spirituală și morală a societății, ci, dimpotrivă, să ne unim în cuget și simțire pentru ca, împreună, să spunem Da Familiei, așa cum a fost creată de Dumnezeu, și, astfel, să putem învia această lume ce se clatină din toate încheieturile.
Ierarhul i-a îndemnat pe tineri să își aleagă prieteni care au aceleași afinități spirituale și anturaje sănătoase și să-și păstreze curăția trupului, ca garanție a curăției minții și sănătății sociale și spirituale.
„Nu se poate vorbi despre o tinerețe biruitoare fără o viață trăită în Hristos, în conlucrare cu harul lui Dumnezeu”, le-a scris arhipăstorul, citându-i pe Eminescu și Caragiale, marile spirite ale culturii române.
Redăm câteva extrase din epistola care se poate citi pe Doxologia.ro:
„Biserica noastră Ortodoxă s-a dovedit în istorie cea mai redutabilă structură de rezistență a națiunii române. „Cine combate Biserica şi ritualele ei – spunea Eminescu – poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu este”. De aceea, Ortodoxia trebuie văzută în plinătatea ei, cu amândoi ochii, nu doar cu unul, pentru că, spune Sfântul Mare Mucenic Ciprian al Cartaginei (†258), „în afara Bisericii nu este mântuire” (extra Ecclesiam nulla salus). Iată de ce este necesar ca, împreună cu noi, voi tinerii „să apărați cu râvnă Ortodoxia și acest pământ de Sfinți și de Eroi” (Radu Gyr).
VI
Spre deosebire de unii tineri din zilele noastre, care vor autonomie spirituală și deplină libertate de mișcare – a se citi libertinaj –, spitale și nu catedrale, tinerii secolului trecut cereau capele în universități și îndepărtarea profesorilor atei de la catedră, deoarece aceştia insultau credința în numele lui Ernst Haeckel (†1919), părintele darwinismului socialist și al rasismului, demers surprins magistral de I.L. Caragiale în articolul „Noi și Biserica”: „ei învață o religie omenească ce predică nu mila şi îngăduința, nu blândețea şi omenia; o religie aspră, care predică omului: eşti o fiară! Ghearele tale şi colții tăi sunt deşteptăciunea şi şiretenia; fii perfid, crud, neîngăduitor cu semenii tăi! Nu te uita o clipă în sus spre cer; aici, în jos, pe pământ, uită-te cu ochii-n patru, ca şi cum ai avea patru picioare; aici pe pământ se isprăveşte tot pentru tine. Eşti fiară, fii fiară. Fiarele n-au biserică, fiarele nu se-nchină, fiarele n-au Dumnezeu!” (I.L. Caragiale, „Noi și Biserica”, în Universul, 7 ianuarie 1900).
(…)
Tinerețea este revoluționară și idealistă, prin temperament; numai că, spre deosebire de tinerii generațiilor trecute, care s-au născut în bubuitul tunurilor și a căror tinerețe a fost aruncată între zidurile pușcăriilor, ei neavând parte de copilărie, unii tineri ai generației prezente poartă uneori în suflete doliul nenumăratelor încercări, dezamăgirile și mirajul unor tronuri teosofice prăbușite și belșugul discreționar de materiale stricătoare de suflet ‒ stupefiante zilnice – pe care le prețuiesc și le cultivă mult mai mult decât pe darurile primite de la Dumnezeu.
În umbra acestora răsar automulțumirea, blazarea, dorința de bravadă, care de cele mai multe ori duc la irecuperabile tulburări de comportament. Și așa cum spune Iisus Hristos, fiecare pom se cunoaște după roadele lui (Luca 6, 44). În acest sens, Isus, fiul lui Sirah, cheamă părinții la priveghere, zicând: „nu-l lăsa în voia lui la tinerețe și nu trece cu vederea greșelile lui” (Ecclesiasticul 30, 11).
Însă, dincolo de aceste aspecte, izolate, tinerețea este forța de înnoire permanentă a neamurilor și a istoriei, înnoire prin ideal și înnoire prin jertfă. Un tânăr conștient de darul credinței, libertății și unității în Iisus Hristos înțelege mult mai bine menirea și rostul său în Biserică (…).
Și, de felul cum va adera tineretul la idealurile spirituale ale veșniciei depinde viitorul acestui neam. Atâta timp cât omenirea se va îndepărta de Hristos, nu se va putea vorbi de o înnoire a istoriei. Să nu fie! (…)”