avortcriza de sarcină
Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru femeile aflate în criză de sarcină
Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!
Citiți aici textul proiectului.
Susțineți acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziție publică în această privință.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR SENAT
LEGE
privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină
Preambul
•Având în vedere următoarele texte de lege din legislația națională:
Art. 6 din Legea 46/2003 Legea drepturilor pacientului, care prevede că „pacientul are dreptul de a fi complet informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente Ia procedurile propuse”;
Art. 1 alin. 3 din Constituția României, care prevede principiul imperativ al garantării valorilor supreme reprezentate de demnitatea omului, drepturile și libertățile acestuia, Iibera dezvoltare a personalității umane, dreptatea;
Art. 22 alin. 1 din Constituția României, care consacră principiul imperativ al garantării dreptului Ia viața ;
Art. 23 alin.1 din Constituția României, care consacră principiul inviolabilității libertății persoanei al siguranței persoanei;
Art. 24 alin. 1 din Constituția României, care consacră principiul absolut al garantării dreptului Ia apărare;
Art. 26 alin. 2 din Constituția României, care stipulează principiul imperativ al dreptului persoanei fizice de a dispune de ea insăși, cu condiția de a nu încălca drepturilei libertățile altora, ordinea publica și bunele moravuri;
Art. 29 alin. 2 din Constituția României, care stipulează principiul garantării libertății de conștiință;
Art. 31 alin. 1 din Constituția României, care stipulează principiul liberului acces Ia orice informație de interes public;
Art. 31 alin. 2 din Constituția României, care reglementează principiul obligatoriu al informării corecte a oamenilor asupra problemelor de interes personal de către autoritățile publice ;
Art. 34 alin. 1 din Constituția României, care consacră principiul garantării ocrotirii sănătății ;
Art. 34 alin. 2 din Constituția României, care prevede principiul obligatoriu al asigurării de către stat a sănătății publice ;
Art. 46 din Constituția României, care reglementează principiul garantării dreptului Ia moștenire ;
Art. 47 alin. 2 din Constituția României, care prevede principiul liberului acces Ia măsurile de asistență socială ;
Art. 48 alin. I din Constituția României, care stipulează principiul obligativității din partea părinților de a sigură creșterea, educației instruirea copiilor;
Art. 49 alin. 1 din Constituția României, care prevede principiul potrivit căruia copiii beneficiază de un regim special de protecției de asistentă în realizarea drepturilor lor;
Art. 57 din Constituția României, care consacră principiul în temeiul căruia ființele umane trebuie să-și exercite drepturile i libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți;
Art. 654 alin. 1, 2 și 3 din Codul Civil, potrivit căruia „Pentru a succede trebuie neapărat că persoană ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat că există. Copilul născut mort este considerat că nu există”;
Art. 808 alin. 1 din Codul Civil, potrivit căruia „Este capabil de a primi prin donațiune între vii oricine este conceput în momentul donațiunii”;
Art. 808 alin. 2 din Codul Civil în conformitate cu care „Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput Ia epoca morții testatorului”;
Art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 3111954 privitor Ia persoanele fizice i juridice precum art. 36 din noul Cod Civil, care consacră principiul imperativ în temeiul căruia „drepturile copilului sunt recunoscute de Ia concepție, însă numai dacă el se naște viu”;
Art. 176 alin. 1 din Codul Penal care prevede faptul că omorul săvârșit asupra unei femei gravide constituie omor deosebit de grav.
•Considerând că dreptul copilului nenăscut de a trăi este un drept fundamental având în vedere următoarele texte de lege din Declarația Universală a Drepturilor Omului (D.U .D.O.), Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (C.E.D.O.) din alte convenții internaționale Ia care România este parte:
Art. 3 din D.U.D.O., care reglementează principiul dreptului Ia viață, libertate și securitate al oricărei ființe umane;
Art. 25 din D.U.D.O., care prevede principiul potrivit căruia orice ființă umană are dreptul Ia serviciile sociale necesare. Tot acest articol prevede principiul în virtutea căruia mama copilul au dreptul la ajutori ocrotire deosebite;
Art. 29 din D.U.D.O., care reglementează principiul satisfacerii justelor cerințe ale moralei, ordinii publice;
Art. 2 din C.E.D.O., care reglementează principiul protejării obligatorii a dreptului Ia viața prin lege; embrionul și fătul nefiind exclus de Ia această protecție. Conform acestui articol, țările membre ale Consiliului Europei sunt solicitate să ia măsuri adecvate pentru protejarea vieții celor aflați în jurisdicția proprie;
Art. 53 din C.E.D.O., care permite statelor membre să ofere oricui inclusiv embrionului sau fătului) o protecție mai bună a drepturilor omului decât cea stabilită prin Convenție;
Preambulul Protocolului Adițional nr. 13 Ia C.E.D.O. încheiat Ia Vilnius Ia 03.05.2002, care prevede că „dreptul Ia viață reprezintă o valoare fundamentală într-o societate democratică”, drept ce reprezintă în concepția europeană „o demnitate înnăscută a tuturor ființelor umane”;
Art. 6 alin. 1 din Pactul Internațional cu privire Ia Drepturile Civilei Politice, adoptat de Adunarea generală a Națiunilor Unite Ia 16 decembrie 1966) reglementează faptul că „Fiecare ființă umană are dreptul inerent Ia viața. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viață”;
1 Vo v. France, no. 53924/00, judgment of 8 July 2004, ș 78;
2 L.C.B. v. UK, judgment of 9 June 1998, ș 36;
‘A., B. and C. v. Ireland, no. 25579/05, judgment of 16 December 2010, ș 222;
Art. 2 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Demnității Ființei Umane (Convenția de Ia Oviedo, 1997) ce prevede că „lnteresele bunăstarea ființei umane vor prevala asupra intereselor singulare ale societății sau ale științei.”;
Art. 6 din Convenția Europeană cu privire Ia Drepturile Copilului, ce reglementează principiul ocrotirii al recunoașterii dreptului Ia viața al fiecărui copil principiul asigurării, în limitele posibilului, a dreptului Ia supraviețuire și Ia dezvoltare al copilului;
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Art. 1. Prezenta lege reglementează măsuri privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină.
Art. 2. Activitățile de consiliere pentru criza de sarcina se realizează în cabinetele de consiliere pentru criză de sarcină din sectorul public sau privat, constituite ca atare sau în cadrul unităților spitalicești, cu respectarea dispozițiilor legale.
Art. 3. În sensul prezenței legi, următoarele noțiuni se definesc după cum urmează:
a). Criză de sarcină – o conștientizare bruscă a unei sarcini nedorite și care amenință bunăstarea emoțională, fizică spirituală a unei persoane.
b). Cabinetele (Centrele) de consiliere pentru criză de sarcină sunt instituite în scopul de a informa într-un cadru organizat, confidențiali sigur, femeile însărcinate cu privire Ia riscurile avortului, Ia drepturile avantajele pe care femeile însărcinate le au conform legii, astfel încât decizia pe care o iau privind sarcina să fie în deplină cunoștință de cauză.
c). Consilierea în criză de sarcină reprezintă activitatea de:
•cercetare a cauzelor care determină femeia însărcinată să ceară întreruperea voluntarii de sarcină;
•explicarea ilustrarea cu imagini foto/video a procedurii medicale de avort;
•informare cu privire Ia existența riscurilor complicațiilor imediatei tardive, fizice psihice ale avortului la cerere precum sterilitatea, suferința psihologică, sindromul post-avort etc.;
•informare asupra dezvoltării embrionarei fetale din momentul conceperii copilului până Ia naștere, prin discuții prezentarea unui scurt material video, precum și sublinierea faptului că încă din momentul conceperii embrionul este o ființă umană în sensul deplin al cuvântului, a cărei viață va înceta în urma procedurii medicale;
•prezentarea examinării ecografice a sarcinii i înmânarea unei înregistrări fotografice sau video a acesteia, acolo unde acest lucru este posibil;
•explicare a alternativelor Ia avort, cum ar fi: posibilitatea de încredințare a copilului spre adopție, darea copilului în asistență maternală sau în plasament simplu, creșe cu program săptămânal, etc.;
•informare cu privire Ia asistența socială, medicală, psihologică, financiară și materială, în timpul sarcinii după naștere, furnizată de diverse instituții de stat sau organizații private;
•înmânare a unei liste cu instituții organizații ce oferă asistență sprijin, cum ar fi: organizații non-guvernamentale, culte, asistenta socială din partea primăriilor prin Direcția de Asistenta Socială Protecția Copilului, centre maternale, etc.
d). Consilier pentru criză de sarcină (numit în continuare „consilier”) – reprezintă persoană de specialitate medic, psiholog său asistent social care efectuează activitatea de consiliere în criză de sarcină.
e). Certificatul de consiliere – reprezintă înscrisul oficial prin care se atestă de consilier faptul că femeia însărcinată a fost consiliată de un specialist în legătură cu decizia asupra sarcinii respective în cadrul unui cabinet de consiliere pentru criză de sarcină.
f). Perioada de gândire – reprezintă o perioadă de reflecție și este instituită în scopul ca femeia însărcinată să decidă în deplină cunoștință de cauză asupra actului de avort (întrerupere a sarcinii). Decizia de a păstra sau nu sarcina aparține exclusiv femeii.
CAPITOLUL II
CABINETELE (CENTRELE) DE CONSILIERE PENTRU CRIZĂ DE SARCINĂ
Art. 4. (1) Cabinetele (Centrele) de consiliere pentru criza de sarcină se înființează funcționează, potrivit prezenței legi, în cadrul fiecărei secții de ginecologie a unităților spitalicești de stat în fiecare clinică de obstetrică-ginecologie de stat.
(2) Cabinetele (Centrele) de consiliere pentru criză de sarcina se pot înființa în regim privat, în afară unităților spitalicești de stat.
(3) În cazul în care clinicile de obstetrica-ginecologie de stat nu dispun de consilieri pentru criză de sarcină, aflându-se în imposibilitatea de a înființa cabinete (centre) de consiliere pentru criză de sarcină în cadrul propriilor secții de ginecologie, acestea acestea sunt obligate să încheie contracte privind furnizarea unor astfel de servicii cu cabinete (centre) de consiliere pentru criză de sarcină înființate în regim privat.
Art. 5. (1) Cabinetele private de consiliere se acreditează după o procedură care va fi stabilită de Ministerul Sănătății prin normele metodologice emise pentru aplicarea legii.
(2) Se înființează în cadrul Ministerului Sănătății – Registrul cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină, care ține evidența cabinetelor acreditate. Medicii care lucrează în secțiile de obstretica-ginecologie din unitățile spitalicești de stat private au obligația să se informeze asupra cabinetelor de consiliere acreditate, înainte de a recurge Ia procedura întreruperii sarcinii.
(3) Certificatul de consiliere eliberat de un cabinet de consiliere neacreditat este nul.
ART. 6. Cabinetul de consiliere pentru criză de sarcină va fi condus de un consilier. În compunerea cabinetului de consiliere pentru criză de sarcină pot lucra mai mulți consilieri.
Legea a fost inițiată de un grup de 51 de deputați și senatori:
Deputați fără grup: Giurgiu Mircia
Deputați PD-L: Ardeleanu Sanda-Maria, Arion Viorel, Axenie Carmen, Barbu Sulfina, Bode Lucian Nicolae, Boiangiu Victor, Botiș Ioan-Nelu, Boureanu Cristian Alexandru, Călian Petru, Chircu Doinița-Mariana, Ciobanu Gheorghe, Croitoru Cătălin, Dascălu Constantin, Dobre Cristina Elena, Drăgulescu Iosif Ștefan, Dugulescu Marius Cristinel, Ghiță-Eftemie Stelian, Gurzău Adrian, Hogea Gheorghe, Holdiș Ioan, Iacob Ridzi Monica Maria, Lubanovici Mircea, Marin Mircea, Novac Cornelia Brîndușa, Păduraru Nicușor, Popoviciu Alin Augustin Florin, Postolachi Florin, Riviș-Tipei Lucian, Rusu Valentin, Spînu Teodor-Marius, Stavrositu Maria, Stoica Mihaela, Surpățeanu Mihai, Șandru Mihaela Ioana, Tabără Valeriu, Toader Mircea-Nicu, Turcan Raluca, Udrea Elena Gabriela, Uricec Eugen Constantin, Voinescu-Cotoi Sever
Deputați PSD: Neacșu Marian
Deputați Mino.: Ganț Ovidiu Victor, Ibram Iusein, Mircovici Niculae, Păun Nicolae, Popov Dușan, Zisopol Dragoș Gabriel
Senatori PD-L: Boagiu Anca-Daniela, David Gheorghe, Popa Mihaela
Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugați să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă ați trecut printr-o situație similară cu cele prezentate până acum și puteți da mărturie despre acest fapt scrieți-ne pe aceeași adresă.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
