de Redacția Stiripentruviata.ro
„Sufletul caută căldură și siguranță.
Foamea noastră nu este doar una biologică, ci în principal existențială. Hrana este simbolul prin mijlocirea căruia ne arătăm neliniștea (agonia) morții. Nu avem alt limbaj pentru a ne arăta fricile noastre decât lacrima. Nu există alt răspuns decât îmbrățișarea mamei.
●Firea nu răspunde cu idei și cu ipostaze frumoase, ci cu trupul și relația.●
Atunci când un prunc plânge sfâșietor, nu este înfometat de hrană, ci de relație, de legătură. Cu cât această relație primește răspuns de la mamă, în special în primul an de viață, cu atât strigătele din partea ulterioară a vieții se vor auzi mai puțin și mai discret. Altfel, evoluează în strigăte stridente și asurzitoare, gata să zdrobească în trecerea lor chiar și viața însăși.
Unul dintre aceste strigăte existențiale este și cârtirea (protestul, nemulțumirea).
●O cârtire devine sindrom al sufletului nesigur, mânios și deșert.●
Desigur, ar trebui să spunem că și dacă mama se străduiește să acopere această foame a existenței, o lipsă totdeauna va exista. Mai întâi pentru că foamea noastră este mai mare decât hrana pe care poate să ne-o ofere nouă un om. Să nu ne scape faptul că absoluta formă de săturare vine numai de la Dumnezeu.
Apoi, în al doilea rând pentru că nu există părinți perfecți, în măsură să nu greșească.
Cârtirea, așadar, în înțelegerea ei cea mai adâncă este un protest. O adâncă lipsă a caracterului pozitiv și acceptării propriului nostru sine și lumii.”
Extras din volumul
Vinovăția bucuriei – Clădind surâsuri într-o viață dureroasă
de Pr. Haralambos Papadopoulus, Editura Anestis, București, 2017
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
