Poetul Barbu Cioculescu s-a născut pentru că un medic francez i-a convins pe părinții lui, care își făceau studiile la Paris, să nu renunțe la sarcină

Poetul Barbu Cioculescu (89 de ani) este fiul profesorului Șerban Cioculescu, un respectat critic literar din perioada interbelică, și al profesoarei Maria Cioculescu (născută Manoilescu).

Într-un interviu publicat în ziarul Adevărul, poetul face o mărturisire unică referitoare la felul în care a venit pe lume la Paris, unde părinții, profesori amândoi (foto sus: împreună cu fiul lor), plecaseră să studieze pentru a-și face doctorate:

În timpul studiilor doctorale la Paris ale părinților mei, mama a rămas însărcinată. Inițial, au vrut să scape de sarcină. Medicul, însă, i-a făcut să se răzgândească. Erau vremuri grele în Franța, care suferea de depopulare masivă. „Sunteți tineri!“, le-a zis. „De ce să nu-l păstrați?“ Părinții mei s-au emoționat. Au rămas încă nouă luni acolo, până când m-am născut eu, dar niciunul dintre ei nu și-a mai putut lua doctoratul. De la Paris s-au mutat direct la Găești, unde tata avea catedră.

Barbu Cioculescu a cunoscut pe propria piele și beneficiile, și tragismele mai multor regimuri politice și sociale. De exemplu, el povestește că, atunci când a făcut febră tifoidă, în perioada de prigoană și arestări masive de către comuniști, a avut următoarea conversație cu un profesor de la facultate:

După o tifoidă, m-am prezentat la examenele la facultate, ras în cap, foarte palid. M-am întâlnit cu profesorul de drept penal și m-a întrebat: «Cât te-a ținut?». «40 de zile.» «Ai scăpat ușor!» El a crezut că veneam de la pușcărie!

Întrebat ce îl bucură la împlinirea vârstei de 90 de ani, poetul a răspuns:

Întâi de toate, o căsătorie fericită îți dă în viață un noroc extraordinar. Sunt recunoscător de a avea o soție blândă, cu care mă înțeleg bine, care e ca mine, literată, un om cu caracter, care nu ține la supărare. Apoi, faptul că am avut părinți iubiți, prieteni buni, oameni care au scris bine despre mine, uneori mult prea bine!, băiatul meu și soția lui, care sunt oameni buni și veseli – toate lucrurile acestea contează enorm.

Și sănătatea. N-atingi această vârstă dacă ești otrăvit, dacă ai suferințe morale și nemulțumiri mari în existență. Sigur ar fi greu.

Citește povestea vieții lui în interviul integral publicat aici.