adopţie

Mesaj de Ziua Tatălui: „La mulți ani taților biologici ai celor trei fii pe care i-am adoptat!”

de Paul Batura, FoxNews

De Ziua Tatălui, vreau să mă adresez taților celor trei băieți care au devenit fiii mei.

Cel mai adesea, tații biologici nu joacă un rol important în procesul de adopție a copiilor lor. Dacă pot fi găsiți, ei apar cel mult sub forma unor semnături pe documentele prin care renunță la drepturile părintești.

Am privilegiul de a fi tată din 2002, deși eu și soția mea, Julie, am pierdut primii noștri copii prin avort spontan. Oricine a trecut prin așa ceva – și suntem mai mulți decât s-ar putea crede – cunoaște un tip unic de durere. Dacă știți pe cineva care trece printr-o astfel de situație, v-aș încuraja să-i tratați cu multă blândețe, să le acordați sprijin moral.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Poetul John Greenleaf Whittier scria: „Din toate cuvintele triste pentru limbă și condei, / Cele mai triste sunt: «Ar fi putut fi»”.

Am dat mâna cu tatăl biologic al fiului meu, Riley, pe holul spitalului, în seara în care acesta s-a născut. A fost o întâlnire plăcută, dar eram atât de nervos și inima îmi bătea atât de tare, încât nu-mi prea mai amintesc ce am vorbit. Au trecut aproape 15 ani și nu am mai vorbit din acea seară caldă de duminică în Edmund, Oklahoma.

Tații biologici ai lui Will și Alex sunt un mister. Nu știm prea multe despre ei. Ne-am dat seama că fiecare adopție reprezintă o confluență unică de circumstanțe. Timpul poate aduce răspuns la unele întrebări – sau nu. Este în regulă oricum.

Dar anul acesta, de Ziua Tatălui, mă gândesc la acești trei bărbați din Colorado și Nebraska. Dacă aș avea adresele lor, iată ce le-aș scrie taților biologici ai băieților noștri în vârstă de 14, 9 și 8 ani.


Dragi Tați,

Deși nu l-am întâlnit decât pe unul dintre voi, iar voi nu v-ați cunoscut între voi, există acum o legătură între noi: descendenții voștri au devenit frați între ei – nu de sânge, ci de familie.

Dacă ați trece pe la noi, sigur v-ar plăcea ce vedeți. Băieții voștri sunt frumoși atât la exterior, cât, mai ales, în interior.

Îmi amintesc că mama vorbea tot timpul despre importanța cultivării unei minți frumoase. Umple-o cu gânduri bune, idei, imagini și amintiri, căci vei trăi cu tine însuți tot restul vieții. Nu vrei să ai pace cu tine însuți? Așa mi-ar spune și azi.

Mama invoca sfatul unui om al cărui nume îl port, Apostolul Pavel, care a scris cândva: „…câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”.

Când îi pun pe băieți la culcare în fiecare seară, mă rog cu ei ca Dumnezeu să le protejeze mintea, să-i îndepărteze de otrava lumii și să-i atragă către bine și către slăvirea Lui.

Riley are o minte brici, dar și profunzime în gândire. Îmi plac la el simțul umorului și felul relaxat în care abordează totul.

Will este plin de compasiune și foarte haios. Dragostea sa pentru Lego indică o viitoare carieră în arhitectură sau construcții.

Lui Alex îi place să conducă. Cred că va ajunge general cândva. Relația cu ceilalți este totul pentru el. Insistă să fie ultimul care își ia la revedere și primul care salută.

Dacă vă veți uita cu atenție, probabil că veți vedea părți din voi reflectate în acești copii. Există asemănări fizice, desigur – zâmbete, ochi, gene și gropițe în obraji. Mamele lor biologice ne-au spus câte ceva despre voi, așa că știm că au moștenit temperamente și înclinații. Le au în gene, sau le-au dezvoltat prin educație? Da…

Ca un egoist, îmi făceam griji în legătură cu adopția, gândindu-mă că nu-mi voi transmite mai departe moștenirea genetică… Dar acum, când mă uit la băieți, mă bucur că părți din ADN-ul meu nu se regăsesc și în ei. Dacă ar fi așa, ar însemna să fie altfel decât exact așa cum sunt acum – și ar fi o tragedie.

Mi-e greu să vă spun cât de fericit sunt să fiu tatăl lor. Este mai bine mult decât un vis împlinit, pentru că mi-a adus nenumărate bucurii la care nici nu visam atunci când mă imaginam tată. Cel mai pregnant mi-au rămas în minte tocmai micile momente și amintiri.

Conversațiile dimineața devreme în biroul meu de acasă, drumurile până la cofetărie pentru a cumpăra covrigi și gogoși, plimbările cu bicicleta și jocurile cu mingea, lacrimile în timp ce învățam să schiem și excursiile cu cortul pe vreme ploioasă. Am mii de fotografii în telefon cu cronica unora dintre cele mai importante momente ale copilăriei lor, dar nicio imagine nu poate surprinde în mod adecvat deplina recunoștință a inimii mele pentru onoarea de a le fi tată.

Mă rog neîncetat să ajungeți să-i cunoașteți pe băieții voștri cândva, ceea ce va consolida atât personalitatea lor, cât și pe a voastră.

E ciudat că am astfel de sentimente față de niște persoane pe care nici măcar nu le-am cunoscut vreodată, dar, fiind vorba de tații biologici ai copiilor mei, probabil că are sens.

Vă mulțumim pentru că ați fost de acord să fie dați spre adopție. Prea mulți bărbați își presează iubitele să facă altceva în loc de aceasta, ceva ce vor regreta pentru tot restul vieții.

Niciunul dintre voi nu a putut să-i crească pe băieți, dar ne-ați oferit nouă șansa de a ne asuma acest lucru. Nu știu ce decizii ați mai luat la viața voastră, dar mă îndoiesc că a existat una la fel de importantă ca această decizie de a le oferi băieților voștri șansa de a avea o mamă și un tată.

Bravo vouă!                          

Și la mulți ani de Ziua Tatălui!


Paul Batura trăiește în statul american Colorado și este vicepreședinte pentru comunicare la organizația Focus on the Family. Cu mai multe decenii de experiență în presă, el este și autorul mai multor cărți inspirate de dorința de a motiva. El crede că un cuvânt la momentul potrivit poate schimba vieți. Împreună cu soția sa sa, Julie, a adoptat trei băieți, pe Riley, Will și Alex. Cei doi părinți adoptivi le sunt recunoscători tuturor părinților biologici care aleg viața pentru copiii lor.



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button