Mărturii ale părinților de copii transgender (2): „De ce medicii, care au depus jurământul lui Hipocrate, permit sterilizarea și mutilarea chirurgicală a copiilor vulnerabili și cu probleme psihice?”
La vârsta de paisprezece ani, fiica mea a decis brusc că este de fapt bărbat. După ce a trecut prin mai multe traume emoționale și și-a petrecut o mare parte din timp pe Internet, a decis că este „trans”. Comportamentul ei s-a schimbat peste noapte de la fată dulce și iubitoare la „bărbat pansexual” cu o atitudine urâcioasă.
La început, m-am gândit că trece printr-o fază. Dar, cu cât am încercat să rezonez cu ea, cu atât mai mult s-a afundat în această stare. Între timp, a fost diagnosticată cu ADHD, depresie și anxietate. Experții în sănătate mintală păreau interesați în principal să o ajute să-și proceseze noua identitate masculină și să mă convingă să accept ideea că fiica mea este de fapt fiul meu.
La șaisprezece ani, fiica mea a fugit și m-a reclamat la Departamentul de Servicii pentru Copii că nu se simțea în siguranță locuind cu mine, deoarece refuzam să mă refer la ea folosind pronume masculine sau numele masculin pe care și-l alesese. Deși Departamentul a investigat și a constatat că este bine îngrijită, m-au forțat să mă întâlnesc cu o persoană care se identifică drept „trans” și care să-mi ofere „educație” în aceste chestiuni. Imediat după, fără știrea mea, un medic mi-a învățat fiica minoră să-și injecteze testosteron (în pregătirea operației de schimbare de sex – n. red.) Fiica mea a fugit apoi în statul Oregon, unde legea permite să-ți schimbi sexul în acte de la vârsta de șaptesprezece ani, cu sau fără consimțământul părinților. Tot acolo și-a putut face și operația de dublă mastectomie și histerectomia totală (și-a tăiat sânii și și-a extirpat uterul – n.red.)
Fiica mea cândva frumoasă, acum sterilizată și bărboasă, are nouăsprezece ani și trăiește pe străzi, în sărăcie extremă, fără a beneficia de acces la servicii de sănătate mintală, deși are mari probleme psihologice. Dar se pregătește să-și facă o faloplastie radicală folosind material luat din propriul antebraț.
Suferința și furia prin care trec ca mamă sunt de nedescris. De ce legea din Oregon le permite copiilor să ia decizii medicale care să le modifice radical viața?
Ca societate, suntem, pe bună dreptate indignați de „mutilarea genitală feminină”. De ce medicii, care au depus jurământul lui Hipocrate, permit sterilizarea și mutilarea chirurgicală a copiilor vulnerabili și cu probleme psihice?