de Tim Mortier
Februarie 4, 2013 – Din 2002 a fost promulgată în Belgia o lege ce permite oamenilor să fie eutanasiați atunci când ei au o suferință incurabilă și insuportabilă. Azi eutanasia este tot mai des acordată oamenilor ce suferă de boli mintale: depresie cronică, schizofrenie, anorexie cronică nervoasă, tulburări de personalitate de tip borderline, etc.
Legea cere ca decizia liberă a pacientului să se facă înainte că medicii să-i poată efectua injecția letală.
Mama mea suferea de o depresie cronică. Ea întrerupsese orice contact cu mine cu doi ani în urmă. În aprilie 2012 ea a fost eutanasiată la spitalul Vrije Universiteit Brussel (the Free University of Brussels).
Nu am fost deloc implicat în procesul de luare al deciziei iar doctorul care i-a administrat injecția letală nu m-a contactat niciodată.
De atunci viața mea s-a schimbat considerabil. Începând cu acel moment am tot încercat să înțeleg cum este posibil ca eutanasia să fie făcută unor oameni sănătoși din punct de vedere fizic, dar fără ca măcar copiii lor să fie contactați. Purtătorul de cuvânt al spitalului universității mi-a spus că totul s-a petrecut ca urmare a “liberei-alegeri” a mamei mele. După moartea mamei mele, am vorbit cu doctorul care i-a făcut injecția letală și mi-a spus că el era “absolut sigur” că mama mea nu mai dorea să trăiască.
Moartea mamei mele mi-a produs a mulțime de întrebări. Cum este posibil ca oamenii să poată fi eutanasiați fără ca membrii familiei sau prietenii lor să fie contactați? De ce țara mea dă medicilor puterea exclusivă de a decide viața sau moartea? Cum putem evalua ce este “o suferință de nesuportat”?
Care sunt criteriile după care putem decide ce este “o suferință de nesuportat”? Ne putem baza pe astfel de considerații în cazul unei persoane cu o maladie mentală?
Și mai mult decât toate, este capabilă o persoană care suferăde o boală mintală să facă o “alegere liberă”? De ce doctorii nu au stabilit o întâlnire dintre mamă și copiii ei? Cum poate un medic să fie “absolut sigur” că pacientă/pacientul lui nu mai dorește să trăiască? De ce nu putem îndura să vedem oameni suferind?
Câțiva doctori de la Vrije Universiteit Brussel sunt de părere că eutanasia ar trebui oferită oricui dorește să-și curme viața din cauza insuportabilitatii și lipsei de sens a suferinței. Acești doctori vorbesc chiar șidespre eutanasierea oamenilor ce suferă de autism și a adolescenților cu tendințe de sinucidere.
Ce mă sperie pe mine, de asemenea, este controlul pe care îl are mass-media în Belgia. Este acesta tipul de societate către care noi dorim să evoluăm? Vrem ca într-un viitor apropiat să controlăm sinuciderile astfel încât să punem capăt nefericirii oamenilor înainte să o poate facă ei înșiși – sau vrem să investim în sănătatea mentală și în îngrijirea paliativă?
Cred că apelul spre “libertatea alegerii” devine o dogmă a convenienței. Ne transformăm rapid într-o societate a singurătății absolute unde nu mai vrem să avem grijă unul de altul. Și atunci când suferim, cerem doctorului nostru să ne ucidă, încălcând legile fundamentale ale biologiei și omeniei. Totuși, făcând asta, creăm noi și insolubile probleme.
Așadar, este necesar să ne hotarâm în ce credem: în viață sau în moarte.
Tom Mortier este doctorand în chimie la Leuven University College
Articol publicat în ziarul medical Artsenkrant din Belgia.
Sursă: Lifesitenews.com
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
