Mamă cu 8 copii și doctorat la Harvard pledează pentru familiile numeroase: De ele depinde viitorul Americii
O carte recent apărută, semnată de americana Catherine Pakaluk, care are opt copii și un doctorat în Științe sociale de la Universitatea Harvard, se intitulează Hannah’s Children. The Women Quietly Defying the Birth Dearth („Copiii Hannei. Femeile care sfidează tacit penuria de copii”). Ashley Bateman scrie o recenzie despre ea în publicația conservatoare The Federalist.
Volumul este o colecție de 55 de interviuri cu mame americane cu studii superioare care au mulți copii. Aproximativ 5% din femeile americane au familii numeroase, iar autoarea concluzionează că ele s-ar putea să dețină cheia pentru rezolvarea multor maladii sociale.
În 2018, președintele francez Emmanuel Macron a făcut observația controversată că femeile educate nu aleg să aibă mulți copii. „Prezentați-mi o femeie care a decis, fiind perfect educată, să aibă șapte, opt sau nouă copii”, a spus el.
Dr. Catherine Pakaluk, profesor universitar, a postat atunci pe rețelele sociale o fotografie cu ea în robă de absolvent și cu cei șase copii ai ei (foto sus), inițiind astfel o campanie pe rețelele sociale, la care au aderat numeroase femei „perfect educate” – sub hashtagul #postcardsformacron.
Subiectul familiilor numeroase este o preocupare atât în plan profesional, cât și personal pentru dr. Catherine Pakaluk. Împreună cu colega sa, Emily Reynolds, ea a realizat un studiu experiențial unic pe parcursul mai multor ani, în zece regiuni americane, cercetând motivul, semnificația și intențiile din spatele familiilor numeroase.
Metoda de cercetare constat din interviuri extinse și relaționale cu 55 de femei care au cinci sau mai mulți copii. Rezultatele sunt consemnate în cartea Hannah’s Children (foto sus).
Nașterea de copii ca valoare fundamentală
Deși există multe motive particulare pentru care oamenii aleg să aibă familii numeroase, autoarea scrie că toate aceste femei au un punct comun:
„Presupun că se reduce la o convingere puternic înrădăcinată, posibil încă din copilărie, un principiu de aur, și anume că cea mai prețioasă faptă de care sunt capabile este maternitatea, sau nașterea de copii, numiți-o cum vreți, definită drept capacitatea de a concepe copii, a-i primi în brațe, a-i lua acasă, a locui cu ei în iubire, a se sacrifica pentru ei pe măsură ce cresc și a se bucura de ei așa cum Domnul se bucură de noi, toți.”
Maternitatea ca regăsire de sine a femeii
Cartea începe cu povestea lui Hannah, o femeie provenită dintr-o comunitate evreiască care aderă la Iudaismul Liberal, sau Reformat. În căutarea sensului, ea a ajuns în cele din urmă la procreare și propășirea familiei prin nașterea de copii, pe care le vede ca pe o „cheie către infinit”. La momentul interviului, Hannah avea șapte copii și își descria alegerea de a avea o familie numeroasă ca pe o „respingere deliberată a unui stil de viață autonom, individualizat, care se respectă doar pe sine, în favoarea unui mod de viață voluntar adoptat, care este limitat de cerințele maternității”.
Autoarea face trimitere la Ana din Vechiul Testament, mama Prorocului Samuel. Ea a suferit de infertilitate, apoi și-a oferit primul născut pentru a sluji Domnului.
La fel ca Hannah, majoritatea mamelor intervievate au valorizat la fel procrearea, ca având valoare eternă și capacitatea de a-i transforma pe cei din jur – pe mamă, familia și în cele din urmă societatea, prin posibilitatea extinderii valorilor de credință și toleranță ale celor crescuți în familii numeroase, cu impact asupra întregii lumi în viitor.
Deși unele femei din cadrul studiului dețineau diplome de doctorat și lucrau în mediul academic, obiceiurile lor familiale corespundeau adesea celor cu educație și venituri mai mici. Dr. Catherine Pakaluk a constatat că familiile numeroase, chiar dacă fac parte din categorii socioeconomice diferite, au obiceiuri asemănătoare. Aceste familii au crescut adesea în jurul unor valori fundamentale, greutăți și bucurii similare.
În ciuda diversității de medii și mijloace, facilitarea credinței și a unei vieți „demne” sunt teme comune în relatările mamelor intervievate, care mărturisesc că, prin nașterea de copii, „s-au regăsit” mai degrabă decât s-au pierdut pe ele însele.
Paradoxul fericirii feminine în scădere
Autoarea subliniază relevanța dorinței de a avea copii și modul în care ea se raportează la dorința pentru alte bunuri sau realizări: „Nu există o întrebare mai importantă din punct de vedere economic decât de unde provin oamenii. Și nimic nu influențează mai profund modul în care ne organizăm viața împreună decât celula de bază a societății, pe care o experimentăm imediat după ce ne naștem: familia.”
Schimbarea rolurilor din familia tradițională sub influența tendințelor din societatea modernă a avut și continuă să aibă un impact absolut asupra modelului de dezvoltare a familiilor, notează autoarea. Iar declinul populației va avea impact asupra viitorului forței de muncă, infrastructurii și programelor de protecție a drepturilor minorităților, mult peste demografia de bază.
„Consecințele politice și economice ale acestor tendințe nu pot fi subliniate îndeajuns”, scrie dr. Catherine Pakaluk. „Rata natalității scade din cauza compromisurilor pe care le fac femeile și familiile – sunt preferate alte lucruri în defavoarea nașterii de copii”.
Autoarea vorbește și despre așa-numitul „paradox al fericirii feminine în scădere”, tendință devenită evidentă în ultimele cinci decenii, conform economiștilor din domeniul muncii. Această constatare are loc pe fundalul preferinței femeilor pentru carieră în defavoarea unei familii numeroase.
Politicile pro-familie nu ajută dacă lipsește credința în Dumnezeu
Dr. Catherine Pakaluk analizează și politicile pro-nataliste din întreaga lume, dar concluzionează că acestea nu reușesc să producă schimbări pe termen lung, dacă nu se întemeiază și pe valori puternice în cultura societății.
„Stimulentele bănești și scutirile fiscale nu vor convinge oamenii să renunțe la confortul lor. Oamenii vor face aceasta doar pentru Dumnezeu, pentru familia lor și pentru viitorii lor copii”, scrie cercetătoarea. „Religia este cea mai bună politică pro-familie.”
Femeile intervievate în carte risipesc mitul că femeile cu mulți copii nu sunt conștiente și nu au evaluat costurile, că alegerea lor de viață nu ar reflecta o dorință sau o gândire personală.
Costuri asumate
Dimpotrivă, aceste femei mărturisesc că au calculat absolut toate costurile, atât în plan personal, cât și financiar. Și-au dat seama de modul în care viața și persoana lor se vor schimba, de faptul că stilul lor de viață va fi contra curentului și „neadaptat” la cultura americană modernă.
Dar fiecare femeie intervievată a transmis că binele suprem, beneficiul total de a avea atât de mulți copii, a depășit în mod semnificativ orice pierdere sau oportunități ratate.
Unele au simțit că au primit prin fiecare copil cel mai mare dar. Majoritatea sunt convinse că au făcut voia lui Dumnezeu acceptându-I binecuvântarea trimisă sub forma copiilor. Iar una dintre aceste mama a declarat că a născut mulți copii pentru a-i face voia soțului, pe care-l iubește foarte mult.
Tema familiilor numeroase nu poate lipsi din dezbaterea despre viitor
Dr. Catherine Pakaluk concluzionează că factorii de decizie politică și economiștii ar trebui să ia în calcul eșantionul pe care ea l-a studiat, un „grup demografic mic, dar nici pe departe nesemnificativ”, scrie ea, „femei … care își văd copiii ca fiind scopul vieții lor, contribuția lor la societate și cea mai mare binecuvântare. Este posibil ca ele să rămână o minoritate, dar poveștile lor au o relevanță profundă pentru chestiunile de politici publice care au legătură cu demografia, precum și pentru dialogul din societate despre stiluri de viață, individualism, înrădăcinare și interconectare socială … precum și despre viitorul experimentului american”.
Interesul personal profund al autoarei pentru familia numeroasă și abordarea academică riguroasă ar putea determina mințile și inimile să ia în considerare raportul cost-beneficiu al familiilor cu cinci sau mai mulți copii din America, conducând la un mai mare interes și sprijin societal pentru ceea ce a ajuns să fie considerat mai degrabă o anomalie.