IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: „Credința în Dumnezeu, apartenența la aceeași Biserică, nașterea de copii, oameni de stat capabili să înțeleagă mersul istoriei, capacitatea de jertfă” sunt azi la fel de necesare ca în 1918
Redăm câteva extrase din Pastorala de Paști a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei:
(…) Sărbătoarea Sfintelor Paști este momentul potrivit pentru a cugeta la taina legăturii omului cu Dumnezeu, legătură care constituie și fundamentul real al relației dintre oameni.
Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, pentru a fi împreună cu noi, pentru a ne dărui viața și slava Sa. În momentul în care primii oameni au ales să viețuiască fără Dumnezeu și, uneori, împotriva lui Dumnezeu, ei s-au rupt de Izvorul vieții. Moartea a pătruns atunci în om și în lume, un zid despărțitor așezându-se între acesta și Dumnezeu. Îndepărtându-se de Dumnezeu, oamenii s-au îndepărtat și unii de alții. Au apărut, astfel, dezbinări, lupte între frați, războaie și multă ură.
Însă Dumnezeu „așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”[1]. Așadar, Fiul lui Dumnezeu coboară pe pământ la oamenii zidiți de El, pentru a le oferi acestora puterea întoarcerii la Dumnezeu și a unirii între ei. „Domnul S-a întrupat, spune Părintele Dumitru Stăniloae, S-a răstignit și a înviat ca om ca să adune pe toți cei dezbinați în Sine, în infinitatea iubirii Sale față de Tatăl și a Tatălui față de El”[2].
Înainte de Răstignirea și Învierea Sa, Hristos înfățișează Tatălui, în rugăciune, dorința Sa cea mai arzătoare – oamenii să fie uniți între ei: „Mă rog, spune Hristos, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una (…) precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca și ei să fie desăvârșiți întru unime”[3].
Prin viețuirea Sa printre oameni, prin Moartea și Învierea Sa, Hristos îl vindecă pe om, înlătură peretele despărțitor dintre om și Dumnezeu și dăruiește puterea unirii între oameni. (…)
Iubiți credincioși,
Sărbătoarea Învierii Domnului a fost, de-a lungul veacurilor, moment de bucurie aleasă pentru românii ortodocși, oriunde s-ar fi aflat ei. Granițe nedrepte i-au ținut despărțiți unii de alții, dar limba lor comună și, îndeosebi, aceeași credință i-au menținut în unitate de cuget. Hrăniți din tainele credinței în Hristos înlăuntrul aceleiași Biserici Ortodoxe, românii și-au văzut împlinită dorința de a fi împreună într-o țară care să-i cuprindă pe toți.
La împlinirea a 100 de ani de la acest eveniment de mare importanță pentru noi, se cuvine să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru cele întâmplate atunci. Credința în Învierea lui Hristos a fost în acele momente, precum este și astăzi, și izvor de putere în nădejdea de împlinire a năzuinței de unitate.
A trecut un veac de la acel moment de grație. Unele din împlinirile de atunci s-au menținut, altele s-au pierdut pe parcurs. Sunt încă teritorii românești înstrăinate, iar plecarea a milioane de români în afara țării naște probleme uriașe în fața provocării pe care o trăim cu privire la continuitatea și unitatea neamului. Este, de asemenea, multă dezbinare între noi, iar problema nașterii de copii devine din ce în ce mai îngrijorătoare.
Dacă analizăm cu onestitate realitățile care, de-a lungul timpului, au condus la realizarea Unirii celei mari de la 1918, constatăm că aceleași lucruri sunt necesare astăzi pentru a depăși dificultățile în care ne zbatem.
Credința în Dumnezeu, apartenența la aceeași Biserică, nașterea de copii, oameni de stat capabili să înțeleagă mersul istoriei, capacitatea de jertfă a militarilor, a preoților, a învățătorilor, a medicilor, a țăranilor etc. au pregătit marele moment din 1918.
Astăzi aceleași lucruri sunt necesare. Întoarcerea la Hristos, apărarea valorilor legate de familie, asumarea condiției de român sunt absolut necesare pentru o viețuire cumpătată, firească și demnă. (…)
Citește pastorala integrală pe Basilica.ro
Note bibliografice
[1] Ioan 3, 16.
[2] Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997, p. 263.
[3] Ioan 17, 20-23.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
