Ioana Picoș: „Adopția este un act de iubire”

Pe Ioana Picoș o cunoașteți din modeling, film, teatru, muzică, manifestațiile Uniți Salvăm Roșia Montană, campaniile împotriva exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, evenimente de susținere a persoanelor cu autism și din multe alte campanii umanitare. Iar acum, la 28 de ani, a fost  purtătorul de cuvânt al Marșului pentru viață 2014 – „Adopția, o alegere nobilă” și al Săptămânii pentru viață 2014 și producătorul concertului Live for life, din cadrul marșului.

Rep: Ce v-a determinat să acceptați propunerea de a fi purtător de cuvânt al Marșului pentru viață 2014 – „Adopția, o alegere nobilă”?

Ioana Picoș: Au fost mai mulți factori determinanți. Mai întâi, mă cunoșteam cu Alexandra Nadane, președintele asociației Studenți pentru viață, care mi-a propus să fiu purtător de cuvânt pentru campania „Săptămâna pentru viață 2014” și „Marșul pentru viață 2014”, ambele cu tema „Adopția, o alegere nobilă”.

Sunt actor și este, cumva, una dintre atribuțiile mele să fac în așa fel încât un mesaj să ajungă la public. Însă cel mai important motiv pentru care am acceptat este faptul ca eu sunt pro life și cred că adopția reprezintă o soluție extraordinară prin care se împlinesc necesitățile atâtor oameni. Mă refer atât la mamele care nu pot să ofere copilului condițiile optime pentru a crește într-o familie, cât și la părinții adoptivi care tânjesc, uneori, după iubirea unui copil atâția și atâția ani; dar să nu uităm și copilul, cel mai important de altfel, care primește șansa de a se dezvolta într-o familie sănătoasă.

Adopția este un act de iubire pe care îl pot face atât cei care nu pot avea copii, cât și cei care simt să adopte alți copii, pe lângă copiii lor biologici.

Rep: În general, Marșul pentru viață are ca scop protejarea vieții copiilor nenăscuți, o temă controversată și în România, unde avortul la cerere e legal până la 14 săptămâni. Nu vă este teamă că veți avea de suferit în plan profesional pentru exprimarea publică pro-viață?

Ioana Picoș: Faptul că mi-am exprimat opinia în mod deschis și public este un lucru pe care mi-l asum, cu tot ceea ce înseamnă și va însemna pe mai departe.

Consider că o ființă la o săptămână nu este mai puțin ființă decât la două săptămâni. Altfel, copilul ar prinde viață direct de la 14 săptămâni. Dar nu este așa. Este ca și cum ai spune că un copil de 6 luni e mai puțin copil decât un adolescent, doar fiindcă este mai mic și nu poate încă să meargă sau să vorbească, prin urmare are mai puține drepturi decât adolescentul și poate fi eventual și ucis dacă vrea unul dintre părinți sau amândoi, ceea ce este fals.

Este păcat că femeile nu înțeleg că avortul înseamnă, de fapt, lipsirea bărbatului de o responsabilitate firească. Nu își fac lor, ca femei, niciun beneficiu. Nu cred să existe vreo femeie care sa rămână însărcinată și, având tot sprijinul bărbatului cu care a conceput copilul, ea totuși să aleagă avortul. Femeile ajung în această situație din cauza lipsei de responsabilitate, de asumare a bărbatului.

Trebuie să se înțeleagă faptul că sexul duce la conceperea unui copil și nu poți să fentezi natura, prin avort, pastile, spermicide fără repercusiuni dintre cele mai grave atât la nivel fizic, cât și psihic și spiritual. Toate acestea sunt lucruri împotriva cursului natural și, ca orice este artificial, are efecte negative asupra femeii. Iei pastile anticoncepționale și să îți dai organismul peste cap, trebuie să iei alte pastile ca să nu reții apa, alte pastile ca să nu îți umpli ficatul de toxine. Uitați-vă numai pe prospectul anticoncepționalelor și veți vedea la ce se supun femeile fiindcă bărbații nu vor să își asume responsabilitatea unui copil.

Mai degrabă să învățăm copiii să trăiască în valori creștine sănătoase, să nu mai promovăm atât de mult sexualitatea, să învățăm că ființa umană este mult mai mult decât instinctul omului de grotă și că, dacă apare un copil în viața ta, e bine să ai încredere că Dumnezeu ți l-a dat cu un scop bine întemeiat.

Stau și mă gândesc la faptul că oamenii sunt creaturile de pe această planetă care își ucid copiii. Cred că asta spune foarte multe despre nivelul nostru… Din punctul meu de vedere, este un act de lașitate. Este foarte simplu să te gândești la avort când tu ești bine-mersi, viu, născut. Dar dacă mama ta gândea ca tine?

Prin urmare, consider că cei care îmi sunt alături în viața personală și profesională înțeleg asta și înțeleg importanța familiei. Iar celor care nu îmi împărtășesc opiniile le doresc să le fie bine.

Rep: Ați fost purtător de cuvânt al Marșului, dar și producătorul și prezentatorul concertului de susținere. Cum s-au raportat artiștii prezenți la acest eveniment la care au participat pro bono?

Ioana Picoș: Excelent! Vlad Miriță, Alexandra Ușurelu, Bogdan Vlădău, Anthony Icuagu, Vlad Stoia, Beatrice Vlădan și Caitlyn îmi sunt foarte dragi și apropiați și ei mă cunosc de suficient de mult timp încât să știe că, dacă mă implic într-un anumit proiect, acesta este unul serios, care merită. Drept urmare, nu s-a pus nici măcar o secundă problema dacă să participe la eveniment, ci întrebarea lor a fost: „Câte piese vrei să cântăm?”. Iar asta cred eu că spune tot. Să adaug și că Andrei Stratulat, Stefan Soponaru si Andrei Pascu, membrii grupului vocal Sfântul Stefan cel Mare, au fost anunțați cu doar o zi înainte și au spus „da” imediat, că Vlad Miriță a adus încă un invitat, solistul Iordache Basalic, de la Opera Națională din București, și că imediat după concert m-a sunat Marius Bălan și mi-a spus ca data viitoare să nu cumva să îl uit!

Rep: A fost prima dumneavoastră implicare publică pe tema adopției și pentru viață. Ați avut momente de îndoială privind justețea acestor cauze ori momente când v-ați temut că nu veți face față ?

Ioana Picoș: Nu de îndoială, ci momente în care mă rugam să iasă totul bine. Trebuie să recunosc că m-a luat prin surprindere cantitatea de efort care trebuie depus pentru a face un eveniment, însă atunci când faci lucrurile cu plăcere, cu pasiune, când ești dedicat, totul se rezolvă și funcționează. Și, bineînțeles, dacă este o cauză nobilă, Dumnezeu îți ajută cu tot ceea ce ai nevoie. Și chiar așa a fost! Nu au fost incidente, totul a mers șnur.

Rep: Ce v-a impresionat cel mai mult la acest Marș?

Ioana Picoș: Solidaritatea oamenilor. Frumusețea lor. Momentul când eram în Parcul Tineretului și pregăteam concertul și i-am văzut că vin! Atâția! Hotărâți, cu voie bună dar și determinare, știind pentru ce sunt acolo și crezând în valorile sănătoase și tradițiile românești. Unirea sufletelor românilor! Ce sentiment am trăit atunci… Unic!

Rep: V-ați gândit să adoptați copii?

Ioana Picoș: Se spune că pe un copil nu îl alegi tu, ci te alege el pe tine. Dacă asta se va întâmpla, cu siguranță. Dumnezeu le orânduiește pe toate și va fi după voia Lui.

Rep: Ce înseamnă pentru dumneavoastră familia?

Ioana Picoș: Rădăcina fără de care nu poți avea stabilitate în viață.

Rep: La marș s-a discutat despre necesitatea începerii procesului de încredințare spre adopție din perioada sarcinii, în cazul mamelor sau familiilor care nu își pot crește copilul. Ce argumente i-ați aduce unei mame aflate în această situație în sprijinul acestei opțiuni?

Ioana Picoș: Că atunci când iubești, te gândești întotdeauna la binele celuilalt. Iar dacă prima variantă, și anume aceea în care copilul crește în familia biologică, este cu neputință, atunci următorul pas este adopția. Cu siguranță că, dacă ar putea vorbi, niciun copil nu ar vrea sa fie ucis. Prin urmare, dacă femeia, mama, poate să aleagă încă din timpul sarcinii o familie potrivită, cu ajutorul oamenilor specializați, evident, ea îi dă astfel o dovadă de iubire copilului ei, asigurându-i viitorul pe care ea nu poate să i-l ofere. Așa își arată dragostea pentru el.

La centrul AITA – Asociația pentru intervenția terapeutică în autism, 2013

La centrul AITA – Asociația pentru intervenția terapeutică în autism, 2013

Este și o jertfă aici, a sentimentului matern. Să nu ne grăbim să judecăm că este obligatoriu vorba despre iresponsabilitate. Din contră, poate fi o vorba chiar de o mare responsabilizare a mamei. Nu se va rușina de alegerea ei, căci va avea conștiința clară că a pus în centru pe copil, că interesul acestuia a fost cel mai important element în decizia ei. Adesea, peste ani, acești copii vin și mulțumesc mamei că a ales viața lor. Câtă bucurie este atunci în sufletul mamei! Și confirmarea deplină că a ales bine. Pentru că a ales calea dragostei, a facerii de bine pentru copil.

Rep: Doriți să jucați într-un film cu mesaj pro-viață, precum Bella?

Ioana Picoș: Mi-ar face o deosebită plăcere.

Rep: Cum ați defini, cu un singur cuvânt sau expresie, evenimentul Marșul pentru viață 2014 – „Adopția, o alegere nobilă”?

Ioana Picoș: Iubire.

Rep: Dacă ar trebui schimbat sloganul Marșului, cu ce ați înlocui perifraza „o alegere nobilă” ?

Ioana Picoș: „O dovadă de iubire”.

Rep: Mai aveți ceva de transmis cititorilor saitului Știri pentru viață?

Ioana Picoș: Le mulțumesc pentru că au fost alături de Marșul pentru viață, le mulțumesc pentru că zi de zi lucrează pentru a face binele în diferite moduri și Dumnezeu să îi binecuvânteze.