religie

IN MEMORIAM. Mihaela Ruxandra Marcu, 21 de ani (†21 decembrie 1989). „Au însângerat-o de iubire, de oameni, de viață. Au nemurit-o”

Mihaela Ruxandra Marcu este unul dintre primii tineri care au căzut sub roțile taburilor la Sala Dalles. Așa cum se vede din biografia ei, n-a avut o viață specială sau ieșită din comun înainte de momentul în care a îndrăznit să strige „Libertate!”.

Exemplul ei și al altor tineri care au murit la Revoluția din 1989 arată că binele se poate face în orice moment, la orice vârstă, în orice condiții. Faptul că răul există în jurul nostru sau în societate nu oprește pe nimeni să devină un izvor de bine și lumină pentru cei din jurul său.

„Ultimul refugiu e moartea
Un loc mai retras decât toate
Un loc unde plouă cu vise.“

S-a născut în București. A făcut școala generală nr. 150 din cartierul Cotroceni. Lua lecții de vioară la școala de muzică și în particular lecții de limba germană. A intrat la Liceul Spiru Haret. A încercat la Facultatea de Energetică. S-a angajat la filiala Produse din Metal, serviciul contabilitate. A lucrat până în 20 decembrie 1989.

Pe 21 decembrie orele 17,30 a fost omorâtă, în fața sălii Dalles, de taburile intrate în forță peste manifestanții pașnici care strigau LIBERTATE.
Memoria va spune, a căzut prima sau printre primii, într-un decembrie însorit dintr-un oraș mohorât. A căzut acolo la răspântia bulevardelor, au lovit-o, au călcat-o, au însângerat-o, au însângerat-o de iubire, de oameni, de viață.

Au vrut s-o piardă în uitare, prin beznele trecutului.

Au luat-o însă dintre noi și au nemurit-o.

Răsfoieşte online albumul „Miracol ’89. «Vom muri şi vom fi liberi»

Miracol ’89. „Vom muri si vom fi liberi” by ASA_Media on Scribd


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DONEAZĂ !

Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191 – RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR

Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenţia ta, dar noi nu putem face asta.
Aşadar, îţi lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmăreşti sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăţi,
informaţiile relevante pentru tine, familia ta şi alegerile tale.
Pentru a ţi le proteja şi păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ţi se pare că informările şi analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viaţa ta
şi se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru şi altora
şi să susţii financiar, după posibilităţi,
continuarea şi profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoştinţă,
Redacţia Stiripentruviata.ro
Ştiri pentru viaţă, pentru femeie, pentru familie



Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


One Comment

  1. Pe 21 decembrie 1989, la orele 17:30 mă aflam în față la Intercontinental. Soldații care au fost aduși să facă cordon pe bulevard în dreptul Batiștei, în jurul orelor 15:00, au fost aduși cu niște camioane militare, marca Bucegi. Aceste camioane au rămas parcate la Universitate în fața vechiului loc al statuilor. În momentul când copiii și tinerii au început să aducă diverse obiecte pentru a face o baricadă, cei de la armată au realizat că trebuie să aducă camioanele lângă soldați. Așa că aceste camioane, conduse, foarte important, de șoferi civili, au început să meargă în coloană dinspre rondul de la Universitate spre sala Dalles. Noi cei din fața Interului ne-am dat într-o parte să treacă camioanele, știind că au șoferi civili. Am avut impresia că a trecut și ultimul camion, pentru că soldații din fața noastră au refăcut cordonul. Imediat s-a auzit un claxon din spatele nostru și un camion, ăla era ultimul, venea cu viteză spre noi. Unii au început să arunce cu diferite obiecte în cabina șoferului, alții strigam la ăia că e tot din camioanele trecute, șoferul, panicat, cu frica de moarte de la cărămizile ce se loveau în grilajul cabinei, a accelerat, soldații s-au dat imediat deoparte, doar că cei ce se aflau în fața sălii Dalles nu se așteptau la asta și camionul a trecut peste oamenii aflați acolo, omorând și rănind pe mulți dintre ei. Cordonul de militari s-a refăcut imediat, au început să tragă cu gloanțe trasoare în sus, noi ne-am pus pe burtă, etc. și a continuat haosul. Logic și corect, vinovații morali ai primilor morți, sunt cretinii care au aruncat cu cărămizi în geamul șoferului civil de la ultimul camion, acesta înspăimântat de moarte, a accelerat să-și scape pielea, cum ar fi făcut majoritatea dacă s-ar fi aflat la volan, în pericol de moarte, și a călcat tinerii aflați în fața sălii Dalles. Ca să respectăm faptele istorice, să nu facem precum comuniștii contra cărora am luptat, ar trebui să se specifice cum au decedat primii oameni în 21 decembrie, și anume călcați de un camion de armată. La barajul militarilor existau doar 2 TABC-uri, (Transportor Amfibiu Blindat de Cercetare),cu fața spre noi, nu spre sala Dalles, care este un transportor mic cu patru roți, nu erau TAB-uri (Transportor Amfibiu Blindat) care are șase roți, 13 tone și dacă ar fi trecut vreun TAB peste oameni, ar fi fost zeci de morți la sala Dalles. Imediat au început să treacă Dacii salvări care preluau victimele accidentului și mergeau spre Universitate. Am auzit zeci de povești spuse despre cele întâmplate la Intercontinental, foarte puține relevând adevărul, restul fiind fabulații literare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button
Close