Albert Mohler este conducătorul The Southern Baptist Theological Seminary, una dintre cele mai importante școli teologice baptiste din lume. Textul de mai jos este o luare de poziție în problema homosexualității, din perspectiva pe care teologia baptistă o oferă autorului.
Din punct de vedere teologic, autorul nu poate sesiza că însăși teologia neoprotestantă, cu carențele sale în înțelegerea naturii păcatului și a restaurării omului, a fost un pas major spre acceptarea de către unele culte occidentale a homosexualității ca normativă. O explicație conformă cu învățătura dintotdeauna a Bisericii despre păcat și restaurarea omului, cu aplicație în cazul patimii homosexualității, a dat-o Părintele Marc Antoine Costa de Beauregard.
Dar articolul este important pentru că arată zbaterea unui om preocupat cu adevărat de soarta semenilor săi, care ajunge să înțeleagă clar una dintre capcanele în care cad promotorii homosexualității: dragostea fără adevăr, la care sunt îndemnați insistent credincioșii, pe motivul că suferă de eroarea „adevăr fără dragoste”. Din păcate textul nu face referință la cuvântul fundamanental al Sântului Pavel în această privință: „Dragostea… nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (I Corinteni 13, 6)
Îl publicăm pentru a arăta frământarea existentă în societatea și creștinismul occidental în problema homosexualității și cu nădejdea că asumarea Ortodoxiei ne va oferi înțelegeri care să oprească la timp abaterea de la cuvântul Mântuitorului Hristos a celor ce vor să Îi fie credincioși.
30 mai, 2013, Albert Mohler
Confruntarea dintre biserică și cultura implică o multitudine de chestiuni, controverse și decizii – dar nicio chestiune nu definește criza noastră culturală actuală la fel de limpede precum homosexualitatea. Câteva biserici și denominațiuni au capitulat în fața cererilor activiștilor pentru drepturile homosexualilor, iar acum acceptă homosexualitatea ca pe un stil de viață absolut justificat.
Alte denominațiuni sunt cu un picior în groapă și, fără o rezistență conservatoare în masă, este aproape sigur că vor abandona adevărul biblic și vor binecuvânta ceea ce Biblia condamnă. În doar câțiva ani, o linie de demarcație majoră s-a evidențiat – de o parte sunt acele biserici care aprobă homosexualitatea, iar de cealaltă parte sunt cei care rezista cu încăpățânare șuvoiului cultural.
Activiștii pentru drepturile homosexualilor înțeleg că bisericile evanghelice sunt una dintre ultimele mișcări de rezistență devotate unei moralități biblice. De aceea, ei au adoptat o strategie de izolare a opoziției creștine și de forțare a schimbării prin acțiune politică și presiune culturală.
Putem conta pe creștini să rămână întemeiați cu fermitate pe preceptele biblice în această privință? Puțin probabil. Cercetările științifice și informale demonstrează faptul că s-a ajuns la o semnificativă lipsa de convingere printre adolescenți și tineri. Nicio revoluție morală nu poate reuși fără să modeleze și să schimbe mințile tinerilor și copiilor.
În mod inevitabil, școlile au devenit câmpuri de bătaie cruciale pentru războiul cultural. Perspectiva creștină asupra lumii a fost subminată de un curriculum generalizat care predă relativismul etic, reduce poruncile morale la simple valori personale, și promovează homosexualitatea ca pe un stil de viață legitim și atractiv.
Bisericile noastre trebuie să propovăduiască principiile de bază ale moralității biblice creștinilor care altfel nu vor ști niciodată ca Biblia recomandă un model pentru relațiile sexuale. Tinerilor trebuie să li se spună adevărul despre homosexualitate – și trebuie învățați să considere căsătoria ca fiind intenția lui Dumnezeu în ceea ce privește relația sexuală dintre oameni.
Aceste vremuri impun curaj creștin. În aceste timpuri, curajul presupune că preoții și liderii creștini să își pună confruntarea textului biblic pe ordinea de zi, și să nu ezite să aibă de a face cu toată gama de probleme legate de homosexualitate. Trebuie să predicăm ceea ce Bibila ne învață despre sexualitate – ce înseamnă să fii bărbat sau femeie. Trebuie să vorbim despre darul lui Dumnezeu privind uniunea dintre bărbat și femeie și despre legământul căsătoriei. Și trebuie să discutăm deschis despre ceea ce înseamnă homosexualitatea și de ce Dumnezeu a condamnat acest păcat ca fiind ceva foarte respingător.
Curajul este mult prea rar în multe cercuri creștine. Acest fapt explică abdicarea atât de multor denominațiuni, confesiuni și biserici în fața agendei homosexuale. Dar nicio capitulare în această chestiune nu ar fi fost posibilă dacă autoritatea Sfintei Scripturi nu ar fi fost deja subminată. Și totuși, în aceeași măsură în care este nevoie de curaj, vremurile impun și o altă virtute – compasiunea.
Realitatea tragică este ca în fiecare parohie se găsesc aproape sigur persoane care se lupta cu dorințele homosexuale sau chiar implicate în relații homosexuale. În exteriorul zidurilor bisericii, homosexualii așteaptă să vadă dacă bisericile creștine au și altceva de spus în afara faptului că homosexualitatea este un păcat. Bisericile liberale au redefinit compasiunea în sensul că biserica își schimba mesajul, adaptându-l la cerințele moderne.
Ei susțin că a-i spune unui homosexual că este păcătos este un lucru lipsit de compasiune și de îngăduință. Este ca și cum a-i încerca să demonstrezi că un doctor este intolerant pentru că îi spune pacientului că are cancer. Dar, în cultura corectitudinii politice, acest argument are o putere de atracție foarte mare. Creștinii întemeiați pe Biblie știu că a fi compătimitor înseamnă a spune adevărul, și a refuza să numești păcat ceea ce este neprihănit. A ascunde sau a nega sacrilegiul păcatului înseamnă a minți, și nu exista compasiune într-o astfel de înșelăciune odioasă.
Adevărata compasiune înseamnă să spui adevărul cu dragoste – și aici este problema. Mult prea adesea, curajul nostru este mai evident decât compasiunea. Mult prea adesea, opțiunile se reduc la acestea două – biserici liberale care propovăduiesc iubirea fără adevăr, și biserici conservatoare care propovăduiesc adevărul fără iubire.
Noi, creștinii evanghelici trebuie să ne punem niște întrebări foarte dificile, dar cea mai grea este aceasta: De ce am fost atât de ineficienți în capacitatea de a ajuta persoanele captive în mrejele acestui păcat? Evanghelia este pentru păcătoși – atât pentru păcătoși homosexuali, cât și pentru păcătoși heterosexuali. După cum a explicat Sf. Ap. Pavel comunității din Corint: „Nu știți oare că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii dintre voi. Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru.” (I Corinteni 6, 9-11)
Cred că eșuăm la testul compasiunii. Dacă prima cerință a compasiunii este să spunem adevărul, cea de a două trebuie neapărat să fie aceea de a ne apropia de homosexuali prin intermediul Evangheliei. Aceasta presupune să instruim preoți și alți slujitori care să se dedice acestui aspect și să învețe cum să îi ajute pe homosexuali să scape de legăturile puternice ale acestui păcat – întocmai cum îi ajută și pe alții să se elibereze de păcate cu ajutorul harului dumnezeiesc.
Dacă viața noastră chiar se întemeiază pe Evanghelie; dacă într-adevăr îi iubim pe homosexuali la fel ca pe alți păcătoși, atunci trebuie să ne apropiem de ei cu o sinceritate care face această iubire palpabilă. Acest deziderat nu este nici măcar atins până când nu vom fi capabili să le spunem homosexualilor: „Vrem ca voi să știți care este măreția gândului lui Dumnezeu pentru voi, să aflați despre iertarea păcatelor și să cunoașteți mila lui Dumnezeu, să primiți mântuirea care vine prin credința în Domnul Iisus Hristos, să cunoașteți vindecarea pe care Dumnezeu o lucrează în sufletele păcătoșilor salvați prin har, și să vă alăturați celor ce Îl urmează lui Hristos, pentru a trăi împreună în ascultare și a crește în har”.
„Și așa erați unii dintre voi…” Biserica nu este un loc unde păcătoșii sunt invitați să rămână în păcatele lor. Din contră, este Trupul lui Hristos, format din păcătoși transformați prin har. Nici unul din noi nu merită să fie primit în comunitatea preaiubitului Domn Iisus Hristos. Toată lucrarea este a harului, și fiecare dintre noi s-a născut în păcat.
Păcătuim dacă spunem că homosexualitatea nu este păcat. Păcătuim de asemenea dacă ne comportăm ca și când acest păcat nu ar putea fi vindecat și iertat. Nu putem accepta adevărul fără dragoste și nici dragostea fără adevăr. Evanghelia stabilește această chestiune odată pentru totdeauna. Această criză morală majoră este o criză a Evangheliei.
Însuși Trupul lui Hristos se va revela printr-o milă încununată de curaj, și printr-un curaj plin de milă. Vom vedea acest fapt realizat numai atunci când bărbații și femeile sloboziți prin harul lui Dumnezeu din robia homosexualității se vor simți liberi să ia cuvântul pentru a mărturisi despre viața lor – și când noi vom fi gata să îi primim ca pe niște semeni. Milioane de oameni suferinzi așteaptă să vadă dacă transpunem în fapte ceea ce propovăduim…
Prelucrare după albertmohler.com
Traducere: Violeta Ciortan
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
