familie

De ce decizia CCR de a le permite concubinilor să refuze să depună mărturie unul împotriva celuilalt NU impune legiferarea parteneriatului civil


Comentariul unei utilizatoare a rețelei de socializare Facebook explică într-un limbaj mai puțin tehnic ce înseamnă decizia CCR în ceea ce privește neconstituționalitatea art. 117 din Codul Penal, care permitea obligarea concubinilor să depună mărturie unul împotriva altuia într-un proces. Partizanii legiferării parteneriatului civil au jubilat, pretinzând că decizia CCR vine în favoarea legiferării parteneriatului civil.


Făcând o retrospectivă a celor întâmplate săptămâna trecută pe frontul referendumului pentru căsătorie, evenimentul care a înflăcărat imaginația prietenilor progresiști și a scos chiote de satisfacție de la ei a fost decizia prin care Curtea Constituțională a decis că soluția legislativă cuprinsă în art.117 din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți (concubinii), este neconstituțională, echivalând, practic, concubinii cu soții, din punctul de vedere al dreptului de a nu depune mărturie.

Din această decizie, zona progresistă a tras două concluzii:
– decizia este una revoluționară pentru România, pentru că recunoaște partenerilor necăsătoriți drepturi similare soților.
– decizia impune, practic vorbind, necesitatea reglementării parteneriatului civil, întrucât e necesară dovedirea în instanță a calității de concubin.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Prima concluzie este cu siguranță destul de ignorantă, iar a doua pare să nu fie foarte isteață (sub rezerva publicării motivării deciziei CCR, care deseori vine cu surprize).

Redau mai jos două texte de lege care sunt deja în vigoare de aproape cinci ani:

Art. 315 Cod procedură civilă
Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori
(1) Nu pot fi martori:
1. rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv;
2. soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul (sublinierea mea: concubinul);

Art. 177 Cod penal
Membru de familie
(1) Prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc (subliniez litera c).

După cum se vede, decizia Curții Constituționale nu a adus nicio revoluție și nu a inventat roata: soluția exista deja.
Soluția asimilării concubinilor cu soții în diferite situații care implicau un conflict între datoria de a sprijini instituțiile statului și afecțiunea firească față de persoana cu care se conviețuiește exista deja, încă din 2013, în Codul de procedură civilă și în Codul Penal, Curtea nefăcând decât să armonizeze și dispozițiile procedurii penale în același sens.

Cât privește teoria (pe care am văzut-o la un prieten influencer, de la care, totuși, am mai multe pretenții) că decizia presupune în mod necesar o reglementare a parteneriatului civil, pe motiv că altfel nu se poate proba în instanță concubinajul și ar persista discriminarea concubinilor față de soți, nu pot spune decât că nu prea are logică:

De ce? Iată:

Chiar dacă s-ar reglementa parteneriatul civil, asta nu înseamnă că toți cei care trăiesc în concubinaj se vor duce a doua zi la notar ori că nu te mai poți muta în apartamentul iubitului/iubitei fără țidulă de la notariat sau fisc.
Probabil cel mult 5-10% dintre concubinii patriei și-ar înregistra situația; ce am face cu ceilalți 90-95%, după mintea autorului năstrușnicei teorii? i-am lăsa pe concubinii neînregistrați în afara ocrotirii dată de lege soților și “partenerilor înregistrați”? Păi nu tocmai de aia se dădură legile alea în 2013 și decizia CCR de zilele trecute, ca să-i asimileze pe concubini cu soții în cazul situațiilor de mărturie și alte câteva?
Dacă am interpreta că decizia CCR presupune necesitatea reglementării parteneriatului civil pentru a putea dovedi concubinajul la tribunal, ar însemna:
– fie că toți concubinii care nu încheie parteneriat civil nu se vor mai afla sub ocrotirea dispoziției legale/deciziei CCR,
– fie că, dacă acceptăm că rămân și ei ocrotiți în continuare de lege/decizie, asta înseamnă să admitem că se putea și fără parteneriat, deci unde mai e necesitatea acestuia?

În concluzie: de vreme ce dispozițiile din procedura civilă sau din dreptul penal material care asimilau concubinii cu soții s-au putut aplica de aproape cinci ani fără să fi fost reglementat un parteneriat civil, înseamnă că nici după decizia CCR care extinde aceeași soluție și în procedura penală nu e absolut nicio problemă dacă nu se reglementează parteneriatul civil.

În realitate, din punct de vedere practic, în timpul urmăririi penale (care presupune deseori filaj, percheziții, interceptări, martori etc) anchetatorii au toate mijloacele de a ști sau de a verifica dacă persoana solicitată să depună mărturie și care refuză prevalându-se de calitatea de concubin este cu adevărat în concubinaj cu cel urmărit, așa cum pretinde: genul ăsta de lucruri nu se prea pot ascunde sau falsifica -concubinii trăiesc și ei în societate, nu în catacombe- și există, oricum, pentru descurajarea minciunii, infracțiunile de fals în declarații sau de mărturie mincinoasă.

Dimpotrivă, chiar dacă s-ar reglementa parteneriatul civil, asta nu rezolvă decât aparent problema unei dovezi sigure: ce credeți, nu se vor putea încheia în mod fictiv parteneriate doar pentru a se da posibilitatea sustragerii ulterioare de la audierea ca martor?

(…)

Sursa: Cristina Popescu

O explicație mai tehnică a oferit și av. Ana-Corina Săcrieru, purtătoarea de cuvânt a Coaliției pentru Familie:

Av. Ana-Corina Săcrieru: „În dreptul civil român, relația de iubire dintre două persoane nu are conținut juridic în afara cazurilor izvorâte din logodnă și căsătorie”


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură și violență. Dar, după cum confirmă și CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă și libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără și avortul sau atracția pentru persoane de același sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de amenințarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

DONEAZĂ !

Asociația ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR

Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenția ta, dar noi nu putem face asta.
Așadar, îți lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmărești sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăți,
informațiile relevante pentru tine, familia ta și alegerile tale.
Pentru a ți le proteja și păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ți se pare că informările și analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viața ta
și se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru și altora
și să susții financiar, după posibilități,
continuarea și profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoștință,
Redacția Stiripentruviata.ro
Știri pentru viață, pentru femeie, pentru familie

 



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button