Abia în ziua în care Kristin Port (numele este schimbat) în vârstă de 22 de ani l-a văzut pe iubitul ei îmbătându-se crița și-a dat seama că sentimentele ei pentru el s-au schimbat. Pe măsură ce relația lor se destrama în fața ochilor ei, Kristin își dorea să nu-i fi permis tânărului acela să o folosească așa cum a dorit el în timp ce ea cu naivitate îi oferea lui sex în schimbul dragostei.
Era spre sfârșitul lui 1979. Iubitul lui Kristin tocmai plecase, dar ea nu putea să scape de senzația crescândă de greață de la stomac. După un test gratuit de sarcina de la o clinică de stat, tinerei femei i s-a spus că avea un anumit număr de zile pentru a se decide dacă vrea să facă un avort.
Crescută în valori creștine, Kristin a văzut avortul ca pe o cale de a-și acoperi secretul, acela de a fi avut relații trupești în afara tainei căsătoriei. Ea vedea schimbările ce se petreceau în trupul ei ca pe o greșeală ce trebuia rezolvată.
Kristin a decis să-și împărtășească secretul cu o persoană în care avea încredere, un tânăr pastor. El i-a spus un lucru care a schimbat pentru totdeauna viața ei și a copilului ei.
„Avortul nu este o opțiune”, a spus el. „Două lucruri greșite nu echivalează cu un lucru bun.” Bunul pastor i-a sugerat faptul că adopția ar fi o opțiune mai de dorit.
„Cuvintele lui mi-au amintit că de fapt era vorba despre un copil”, a spus Kristin într-un interviu pentru LifeSiteNews.
Tânără mamă se lupta cu opțiunile ei. Nu credea că o lasă inima să-și dea copilul spre adopție. Dar, a ajuns să-și dea seama că alternativa ar fi și mai rea.
O organizație pro-viață a pus-o pe Kristin în contact cu o familie din California care și-a deschis căminul către ea. Ei i-au dat haine de femeie însărcinată.
În acel punct, Kristin se lupta cu alegerea de a-și crește singură copilul sau de a-l da spre adopție. Indiferent de alegerea pe care ar fi făcut-o, Kristin se consola cu gândul că măcar va da viața copilului ei.
Către sfârșitul sarcinii, lui Kristin i-a fost clar că dorea pentru copilul ei o mamă și un tată. Nu simțea că ar putea face fata încercărilor de a fi un părinte singur.
„A fost una dintre cele mai grele decizii pe care a trebuit să le iau”, a spus ea.
În data de 18 iunie 1980, Kristin a adus pe lume o fetiță frumoasă.
„Oh, ce o mai iubeam”, își amintește Kristin.
În câteva zile, Kristin a semnat actele de „predare” a micuței ei fetițe în mâinile unor părinți creștini despre care era convinsă că o iubesc pe fetiță la fel de mult ca ea însăși.
Kristin, acum în vârstă de 54 ani, spune că este veșnic recunoscătoare pentru că a adus-o pe lume pe fetița ei, alegând viață în locul avortului.
„Deci, undeva în California, se afla o tânără doamnă de 30 și ceva de ani, care este astăzi în viață datorită faptului că am devenit pro-viață.”
„Și, oriunde ai fi Scumpa Mea, eu încă te iubesc!…
de la o Mamă iubitoare”.
Vă prezentăm mai jos câteva dintre comentariile cititorilor apărute pe situl LifeSiteNews:
Minunat, eu și soția mea am avut o experiență similară, cu excepția faptului că eu am fost prietenul cel beat. M-am îndreptat, însă abia după ce adopția a avut loc. 24 ani mai târziu, fiica noastră ne-a găsit, chiar dacă și noi o căutasem de mai mulți ani; tot ce i-a trebuit a fost o simplă căutare pe Google. Dumnezeu este mare! Adopția dă speranță, iar avortul ucide speranța. Vă mulțumim că sunteți pentru viață.
Am adus pe lume o fetiță minunată în august 1985, pe care mă gândisem s-o avortez! Fusesem la clinică, plătisem pentru asta și totul era aranjat în așteptarea mea. Totuși, n-am putut să o fac. Angajații clinicii au încercat toate metodele ca să mă convingă să avortez pentru că nu voiau să returneze banii. Au ajuns chiar să mă întrebe cum am de gând să am grijă de încă un copil pe lângă ceilalți cinci pe care-i aveam deja. Atunci i-am spus că unul în plus nu va mai conta și am ieșit din clinică, am așteptat ca soțul meu să vină să mă ia, iar când i-am povestit ce s-a întâmplat mi-a spus că el nu voia să fac avortul, dar a crezut că asta era ceea ce doream. Însă eu credeam că trebuie să o fac deoarece îmi închipuiam că toată lumea vrea asta de la mine! Am dat naștere darului pe care mi l-a dat Dumnezeu și am avut într-adevăr dreptate că o gură în plus nu a mai contat. Ea este acum la rândul ei mama a 3 copii frumoși iar încă unul mai este pe drum. Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că nu am ucis această fată deosebită și pentru nepoțeii mei minunați! Doamne, Îți mulțumesc pentru toate darurile minunate pe care Mi le-ai dat!
Am fost adoptată în 1968 și îi sunt recunoscătoare tinerei mele mame care mi-a dat viață și o casă pe care ea nu a putut să mi-o dea. Dacă mă voi decide vreodată să o găsesc, aceasta va fi pentru simplul motiv de a-i spune „Mulțumesc.” Apropo, am o căsnicie fericită și am șase copii. Așadar, cred că decizia ei a salvat șapte vieți, nu doar una.
Sunt în viață, deoarece o măicuța a sfătuit-o sincer pe mama mea necăsătorită, în vârstă de 18 ani mama (și care era presată de către familie și de două clinici de avorturi să scape de „grămada de țesuturi”). Mulțumesc! Dumnezeu să te binecuvânteze, oriunde ai fi, măicuță Pro-viață!
Cel mai mare copil al meu este adoptat și rareori trece o zi în care să nu mă gândesc cu recunoștință și admirație la mama sa biologică pentru curajul său. În numele altor mame adoptare, vă mulțumesc și Dumnezeu să vă binecuvânteze.(Mamă a 6 copii)
Decembrie 1975 … Aș vrea să fi fost acoloși pentru mine un pastor tânăr, care să mă sfătuiască în mod înțelept și pe mine. Fiulsaufiicameaarfiavut 35 deaniacum.De aceea lucrez într-un centru pentru femei în criză de sarcină, arătând clienților mei la ecografie că acolo este e un copil, nu o „alegere”. Lui Dumnezeu laudă pentru mil și harul Lui.
Sursă: LifeSiteNews
Traducere: Mihaela Ursescu
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
One Comment