Doctor în științe juridice: Avortul, drept sau dramă ?

de Claire de la Hougue, European Center for Law and Justice
Traducere din franceză, după gènéthique.org, de Mirela Vinter

În timp ce Adunarea Națională a votat în prima lectură lărgirea delictului de obstrucționare a întreruperii voluntare a sarcinii, Claire de la Hougue[1], doctor în drept, avocat la Baroul de la Strasbourg și cercetător asociat al ECLJ, revine asupra realității dureroase, mult prea des ocolită, a avortului.

În Franța, avortul la cerere se denumește cel mai adesea cu prescurtarea IVG, de la „interruption volontaire de grossesse” (întreruperea voluntară de sarcină).

„IVG este dreptul meu”, „IVG, corpul meu, alegerea mea, dreptul meu”, „IVG, un drept garantat de lege” putem citi pe site-ul de informare asupra IVG. Acesta ar putea intra în categoria drepturilor fundamentale ale femeilor, după rezoluția adoptată de Adunarea Națională în 26 noiembrie 2014.

Avortul este desigur o posibilitate admisă de lege, dar îl putem pune în rândul drepturilor fundamentale? Acest fapt se opune direct intenției reale a legislatorului. Simone Veil a declarat intenționat că „dacă legea nu interzice avortul, totuși ea nu oferă un drept la avort”. Conform legii sănătății publice, „legea asigură întâietatea persoanei, interzice orice atac la demnitatea acesteia și garantează respectul ființei umane chiar de la începutul vieții sale. Acesta nu poate fi încălcat decât în caz de necesitate și în funcție de condițiile enunțate de lege.” Avortul este o excepție. Aceasta excepție este aplicabilă cu condiția de a fi conștient, „să nu fie vorba de un act normal sau banal, ci de o decizie dificilă care nu poate fi luată fără să fi luat în calcul toate consecințele și care ar trebui evitată cu orice preț”, spunea Simone Veil. Iată de ce insistă ea pe importanta descurajării – deci a prevenirii – avortului, și pe rolul esențial al asociațiilor care susțin femeile aflate în situații critice.

Avortul prin constrângere

Guvernanții, care duc avortul că pe un stindard, ar fi foarte inspirațo dacă ar reciti discursul enunțat de Simone Veil, pe care ele îl reclamă ca fiind de o manieră abuzivă. Închistate în ideologia proprie, ele au pierdut din vedere femeile și suferință în care se afla.

Tinerele femei însărcinate știu foarte bine că poarta în ele o nouă viață aflată la început și că avortul nu este o decizie neînsemnată, dar cel mai adesea ele nu găsesc altă soluție. Persoanele care primesc aceste tinere femei în dificultate pot mărturisi că multe sunt constrânse să avorteze de către părinții lor, de tovarășul de viață, uneori chiar amenințate că vor fi alungate de acasă și lăsate fără vreo susținere sau chiar victime ale violenței fizice. Chiar Institutul Guttmacher, centru de cercetări în planningul familial american, afirma că 75% dintre femeile care au ales avortul au făcut-o în contextul unor constrângeri de ordin social sau financiar. Putem deci afirma că aceste femei își exercita un drept fundamental, având în vedere că ele acționează în urma constrângerilor?

Urmări care durează în timp

Site-ul guvernului pretinde că „majoritatea studiilor științifice serioase care au fost publicate pe acest subiect demonstrează că nu există traume psihologice pe termen lung psihologice în urma avortului [2]. Nu există un sindrom posttraumatic care să persiste în timp, mai mulți ani după un avort.”

Totuși, toate femeile știu foarte bine că avortul lasă urme dificil de purtat. Cei ce le primesc și le ascultă au înțeles că femeile sunt marcate într-un mod dureros și că suferința lor poate dura sau reapărea după o vreme. Numeroase studii [3] indică un considerabil impact chiar asupra sănătății femeilor. În afara unui număr de complicații imediate de o gravitate variabilă, avortul crește riscul unei nașteri premature la o viitoare sarcini și de cancer de sân, după rezultatele unor studii. Altele [4] arată că riscul de deces la femeile care au avortat în comparație cu cele care au născut este mult mai crescut, oricare ar fi cauza decesului. Mai cu seamă, impactul asupra sănătății mintale este însemnat. Anxietatea, coșmarurile, obsesiile, depresiile și suicidul sunt mai întâlnite la femeile care au avortat și, în alt plan, cazurile de despărțiri ale cuplurilor sunt de asemenea crescute în mod proporțional.

În spatele cifrelor, sunt femei care totuși suferă

În spatele studiilor și statisticilor reci, apare totuși o lume a suferinței și a unor vieți zdrobite, pe care guvernanții nu doar o ignora, dar o și neagă. Vor să își impună ideologia umilitoare prin aducerea la tăcere a celor care îndrăznesc să vorbească despre această suferință și pe care încearcă să o ușureze: 30.000€ amendă și doi ani de detenție pentru cei care, prin intermediul internetului, vor oferi informații în ce privește avortul „cu scopul de a schimba decizii, de a convinge”, potrivit propunerii de lege, alambicată, votată pe 1 decembrie. Nici o libertate de exprimare pentru cei care depășesc linia oficială!

Avortul nu este un drept sau un slogan, este o realitate socială care constituie o gravă problemă de sănătate publică și o sursă de suferințe nenumărate. Datoria autorităților publice este să prevină avortul cel puțin prin a le da femeilor posibilitatea de a-și păstra copilul și susținând asociațiile care, din spirit de umanitate, le primesc și ajuta aceste femei în dificultate.

La final, să încheiem cu ceea ce spune Simone Veil: „Nici o femeie nu alege avortul cu toată inima. E suficient să asculți aceste femei. Este o dramă și va rămâne întotdeauna o dramă.”

NOTE:

Citește și Prima cameră a parlamentului francez adoptă o lege care va interzice website-urilor pro-viață să le sugereze femeilor în criză de sarcină opțiuni alternative la avort

Citește și Senatul francez aprobă și el legea care definește delictul de „obstrucție a accesului la avort”. Expert ONU – este periculoasă pentru libertatea de exprimare în chestiuni pro-viață

Citește și Publisherii site-urilor pro-viață din Franța, despre recentul proiect de lege francez privitor la „delictul de obstrucție a avortului”

Citește și (Neo)cenzură în Franța. Clipul cu copii cu Sindrom Down interzis fiindcă le prezintă viitoarelor mame o singură opțiune: viața pentru copilul lor