Când „copilul nenăscut este o parte din corpul mamei” înseamnă VIAȚĂ, nu AVORT
de Doroteea Minu
Pe CNN o să găsim de nenumărate ori mantra „fac avort pentru că este trupul meu și fac ce vreau cu el”. Dar iată că a apărut acest slogan o dată și ca justificare a vieții!
CNN a publicat un articol despre dramele femeilor care migrează pe Mediterană. Tortură, viol – și uneori apar sarcini.
Laki, din Somalia a mers în Yemen, în Sudan, apoi în Libia. „Am fost torturată, forțată să muncesc și violată. Am rămas însărcinată și am născut acest copil. Am văzut iadul cu ochii mei.”
Mesajul ei către rudele din țara natală: „în ciuda foametei și a tuturor problemelor, nu veniți în Libia [pentru a încerca să emigrați pe Mediterană].”
Despre copilul pe care îl leagănă în brațe: „Îl laud pe Dumnezeu care m-a binecuvântat cu acest copil. Nu îl pot arunca. Acest copil este o parte din trupul meu.”
De ce Laki nu a făcut avort dacă sarcina a fost urmarea a violului și își vede copilul ca o parte din trupul ei?
Laki știe suficientă biologie, ca să știe că acel copil este biologic distinct de trupul ei: copilul are o altă inimă, alți rinichi, alți ochii decât ai ei, poate o altă grupă de sânge, dar sigur un ADN diferit. Dar aceste lucruri le știu toți cei care repetă „trupul meu, alegerea mea” și susțin avortul – și nu se consideră impostori din punct de vedere științific.
Laki știe că acel copil din trupul ei nu este definit de ticăloșia tatălui care a violat-o, ci de faptul că este un dar de la Dumnezeu. Trupul ei nu a fost doar pângărit de violator, dar a fost și binecuvântat de Dumnezeu, singurul care creează sufletul omului.
De ce să urască binecuvântarea, de ce să distrugă darul din trupul ei?