Alexandra Nadane îi scrie Ministrului Sănătății: „Propuneri pentru fundamentarea reală a politicilor publice în criza de sarcină”

de Redacția Stiripentruviata.ro

În perioada pandemiei, procedurile medicale ne-necesare au fost sistate, inclusiv avortul la cerere. Cu toate acestea, după sesizarea unei organizații pro-avort, Ministerul Sănătății a trimis o circulară la toate Direcțiile de Sănătate Publică din țară în care dă de înțeles că avortul salvează viața mamelor și impune ca procedura să fie inclusă în rândul serviciilor medicale esențiale oferite și pe perioada pandemiei.

Alexandra Nadane, directorul executiv al Centrului „Sf. Alexandra Împărăteasa” din București, care oferă sprijin în criza de sarcină, a trimis o scrisoare Ministrului Sănătății, în care îi cere o fundamentare științifică politicilor publice în criza de sarcină. Redăm mai jos textul integral al scrisorii deschise.

Scrisoare adresată Domnului Ministru al Sănătății: Propuneri pentru fundamentarea reală a politicilor publice în criza de sarcină

Stimate Domnule Ministru,

În urma solicitărilor Asociației FRONT privitoare la avortul la cerere în perioada pandemiei, ați trimis o înștiințare către Direcțiile de Sănătate Publică și către spitale, în care solicitați încadrarea avortului la cerere între procedurile pe care medicii trebuie să le asigure în timpul pandemiei.

Dacă vă preocupă în mod real sănătatea și binele femeilor însărcinate, simpla încadrare a avortului la cerere între procedurile medicale necesare în perioada pandemiei nu este suficientă. Avortul la cerere face parte din problematica crizei de sarcină, puțin studiată în România. Iată câteva rezultate științifice [1] din Statele Unite:

• 64% din femei au declarat că s-au simțit presate să facă avort;
• majoritatea s-au simțit împinse de la spate sau nesigure, dar, cu toate acestea, 67% nu au primit consiliere;
• clinicile nu reușesc să determine existența coerciției;
• 65% dintre femei au simptome de traumă psihologică după avort.

Statisticile, mărturiile, experiența psihologilor și terapeuților arată că un procent mare de femei ajung în criză de sarcină ca urmare a unor factori externi și sunt presate să considere că nu au alte soluții în afară de avort.

Este vital ca experții care gândesc politici de sănătate publică și specialiștii din domeniul medical care intră în contact cu femeile însărcinate să cunoască cauzele crizei de sarcină, consecințele avortului asupra sănătății fizice, psihice și emoționale a femeilor.

De asemenea, este necesar ca Ministerul Sănătății și sistemul public de sănătate să ofere alternative la avort, consiliere psihologică și măsuri de sprijin social pentru femeile în criză de sarcină.

Iată câteva măsuri necesare pe care le puteți lua pentru a fundamenta pe realitate politicile publice legate de criza de sarcină și, implicit, pentru a sprijini femeile în criză de sarcină:

1. Realizarea unor studii pe tema crizei de sarcină, care să analizeze cauzele crizei de sarcină și ce variabile determină rezultatele posibile ale crizei de sarcină: nașterea copilului sau avortul.

2. Realizarea unor studii longitudinale care să evalueze starea de sănătate fizică și psihică și situația familială și socială a femeilor care au trecut prin criză de sarcină.

3. Realizarea unor studii longitudinale cu privire la sindromul de stres post-traumatic în urma avortului, starea de sănătate fizică și psihică și situația familială și socială a femeilor post-avortive.

4. Realizarea unei statistici naționale reale a avorturilor. În prezent, clinicile private nu raportează numărul de avorturi chirurgicale pe care le efectuează, iar avorturile medicamentoase nu sunt raportate nici de spitalele de stat, nici de clinicile private.

5. Finanțarea centrelor care acordă sprijin femeilor în criză de sarcină pentru a naște copilul, astfel încât acestea să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criza de sarcină.

6. Crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia.

7. Legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul, pentru a atenua durerea și consecințele psihologice ale pierderii.

Politicile de sănătate în interesul populației nu se pot realiza doar pe baza presiunii ideologice a ONG-urilor pro-avort, fără statistici exacte și fără studii științifice, fără corelarea actelor medicale cu problematica psihologică și socială!

Sper că, așa cum ați venit de rapid în întâmpinarea cererilor Asociației FRONT, veți înțelege importanța pe termen lung a acestor propuneri și veți realiza politici publice care să sprijine în mod real femeile în criză de sarcină.

Cu respect,

Alexandra Nadane
Director Executiv

Centrul de consiliere și sprijin pentru părinți și copii
„Sfânta Alexandra Împărăteasa”

NOTĂ: