Adrian Pătrușcă, jurnalist: „România, bolovanul din drumul Noii Revoluții Marxiste care trebuie zdrobit”
de Adrian Pătrușcă, Evenimentul Zilei, 2 noiembrie 2016
Huruitul teribilei alunecări de Pământ abia se auzea, ca un zvon, spre Apus. Bietul român, prea ocupat să scurme după vreun tăciune pentru turta lui amărâtă prin cenușa capitalismului muribund, care începuse deja să se răcească, nu l-a băgat în seamă.
După trei generații pierdute, refuza că accepte că Istoria ar putea trece încă o dată pe lângă el.
Auzise că prin alte părți începuseră să se ia bărbat cu bărbat și femeie cu femeie, cu acte în regulă, că sunt și biserici cu popi și popese care le pun pirostriile, ba chiar că li se dau și copii de suflet, dar i se părea că toate astea sunt prea departe și nu-l pot atinge.
Cât despre alte grozăvii, pur și simplu nu le credea adevărate. Cum ar fi că, încă de la grădiniță, copiii sunt învățați despre masturbare, sex oral și anal, și sunt încurajați să-și aleagă singuri sexul; că pe-acolo cuvintele „mama” și „tata” au fost scoase din actele oficiale și înlocuite cu „părinte A” și „părinte B”; că ți se interzice, sub amenințarea pușcăriei, să-ți tratezi copilul, dacă observi că manifestă înclinații homo- sau transsexuale; că au apărut WC-urile unisex, fără pisoar, pentru ca femeile să nu se simtă discriminate că nu pot face pipi din picioare; că au apărut copiii cu trei părinți; că eugenia și eutanasia, atât de dragi lui Mengele, au devenit legale și curente; că se poate face avort în luna a noua de sarcină sau că o gravidă cu gemeni poate decide să „scape” de unul din ei, alegându-l la ecografie ca la tarabă pe cel care îi place mai mult. O nouă revoluție marxistă, în care rolul proletarilor, prea îmburgheziți ca să le mai ardă de insurecție, este luat de minoritari cărora li se inventează opresiuni, părea o gogoriță stupidă.
Dar imposibilul s-a produs. Furtuna a atins și malurile Dâmboviței: prima „paradă gay” pe Kiseleff, scandalul icoanelor din școli, copiii confiscați de Barnevernet, legile care interzic manifestările de prețuire față de „fasciști” ca Eliade, Țuțea, Cioran, Vulcănescu, Gafencu… Însă reacțiile nu au depășit faza bombănelilor pe Facebook sau a mobilizării în grupuri mici.
Prima amenințare gravă, percepută ca atare de români la adresa lor ca popor, a fost scandalul orelor de religie. Milioane de oamenii au simțit până la os răceala cuțitului. O frondă națională a cuprins România: în ciuda piedicilor birocratice și a campaniei umaniste furibunde, 92% dintre părinți și-au înscris copiii la ora de religie.
Estimp, în Occident, criza morală a dus la o criză politică și socială. În America, după două mandate ale primului președinte de culoare din istorie și opt ani de Corectitudine Politică, negrii trăiesc mult mai prost decât înainte, iar violențele interrasiale au devenit endemice, amenințând să arunce în aer societatea. America fierbe ca în pragul revoluției.
În Europa, situația este și mai gravă. După un prim referendum în care o țară (Grecia) a întors spatele UE, dar a fost adusă înapoi cu forța, Brexitul a zguduit din țâțâni șandramaua continentală ridicată din scuipat și paiantă ideologică. Deschiderea vraiște a frontierelor și poftirea pe continent a unui puhoi de imigranți s-au dovedit de nesuportat pentru britanici. Iar Brexitul a dat apă la moară tuturor mișcărilor centrifuge. Bruxelles-ul se clatină iar Washingtonul, el însuși anemiat de căpușele marxiste, este pe cale să-și piardă cel mai puternic aliat: UE. Rusia și China își freacă palmele.
Brexitul a fost momentul crucial. Clipa în care America și Europa de puteau să facă pasul înapoi. Să caute altă cale. Nu au făcut-o. Au ales să continue pe același drum, cu mai mare înverșunare. Să înăbușe orice rezistență națională. Este antologică remarca lui Juncker: „Prea mulți politicieni pleacă urechea la vocea națiunii lor. Iar dacă asculți prea mult opinia națională, nu mai manifești bun simț european.” Mandarinii neo-marxismului nu se mai jenează, amenință pe față: „bunul simț european” trebuie impus chiar călcând în picioare voința popoarelor! În Europa, democrația umblă cu capul spart.
Românii, văzuți ca un neam obedient, cu ochii mereu în țărână, care se bucură de orice mărgică sclipicioasă îi scapă Occidentul în schimbul țițeiului, gazelor, pădurilor, au fost lăsați o vreme în boii lor. Până când mămăliga a explodat încă o dată. Mobilizarea pentru orele de religie s-a repetat și mai spectaculos la proiectul de modificare a Constituției, care ar împiedica practic, pentru mulți ani de-acum încolo, legalizarea căsătoriilor homosexuale. Cine a încercat vreodată să adune adeziuni (de la anveloparea blocurilor la spațiile de parcare) își poate face cât de cât o idee despre ce efort colosal dar și ce solidaritate presupune să strângi peste 3 milioane de semnături.
Toate sirenele din cancelariile vestice au început să sune disperate. După Ungaria și Polonia, apărea încă un focar de infecție națională. Noua revoluție risca să se blocheze la Carpați. Washingtonul și Bruxelles-ul au perceput asta ca pe o amenințare geostrategică. Ca pe o limitare a zonei lor de influență. Și au lansat atacul asupra României. Violent. Nemilos. Fără menajamente.
Mâine, vom vedea care sunt strategia și țintele atacului.
Citește continuarea acestui editorial la Țintele ofensivei anti-România și transformarea lui Iohannis din conservă în coadă de topor
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
