O mamă, despre câtă libertate le acordă adolescenților ei și cum: De ce nu au trecut la Level 2 (Festivalul)

S-a discutat mult pe rețelele sociale cât de nocive sunt marile festivaluri muzicale, care încurajează tinerii să adopte comportamente de risc. Este adevărat.

Dar la fel de adevărat este și că adolescentul simte nevoia să-și testeze limitele și limitările – fie și în astfel de moduri mai întunecate. Iar părintele căruia îi pasă este pus în fața dilemei: Îi acord libertate adecvată pe măsura vârstei, sau îi impun și mai multe limite, cu riscul de a-l pierde (sau a se pierde) oricum?

O mamă de adolescenți a explicat pe Facebook de ce le-a retras copiilor gradul suplimentar de independență tocmai când se pregăteau să participe la un mare festival de muzică – pentru care biletele erau deja cumpărate.

Motivul nu a constat în cauzele exterioare (limbaj vulgar, riscul de a consuma droguri sau de a se accidenta), ci în atitudinea interioară identificată la copii: tocmai demonstraseră că încă nu înțeleg faptul că libertatea implică și responsabilitate.

Familia a considerat ca ei nu vor face fata presiunii grupului și presiunii create de atmosfera generală a evenimentului.

Știința a demonstrat că partea creierului care se dezvoltă cel mai târziu este cortexul prefrontal, care e responsabil cu procese cognitive ca raționamentul, planificarea și judecata. Procesul de dezvoltare a acestuia este definitiv abia undeva între 25 și 30 ani – mult mai târziu decât se credea până la începutul anilor 2000.

Astfel, în timp ce cortexul adolescentului este încă în proces de maturizare, amygdala, o regiune din creierul său responsabilă cu emoțiile și reacțiile, este mai activă și mai dezvoltată.

Acest dezechilibru îi dă adolescentului predispoziția de a acționa din impuls, în special în situații emoționale sau de mare presiune – fără a putea evalua corect consecințele acțiunilor sale, sarcină care revine cortexului prefrontal.

Preluăm comentariul postat pe Facebook de această mamă, pentru a prezenta procesul continu de evaluare și feedback pe care îl implică relația părinte-copil. Este un efort uriaș de negociere, discutare și explicare pe care mulți părinți nu știu sau nu pot să-l gestioneze.

Tocmai de aceea aceste gânduri pot fi inspiraționale pentru multe familii.

Dragostea este un efort continuu. Adulții se schimbă mai greu sau deloc, dar creierul adolescentului este încă foarte maleabil, iar sarcina părintelui este să-l ghideze spre o funcționare optimă, să vegheze la crearea sinapselor în locuri potrivite, pe căile care duc spre decizii și acțiuni optime în viața viitorilor adulți – care vor rămâne veșnic copiii lor.

Nu te supăra, frate! Stai o tură – tura este BeachPlease

Copiii au picat level 1 din această vară, așa că nu merg mai departe la level 2, li s-a dat de stat o tură. Level 2 era Beach, Please Festival, cu bilete luate și planuri făcute, dar s-a spus stop joc și 3 locuri înapoi, fiecare la camera lui și mai discutăm după ce se mai întâmplă niște lucruri.

Adolescenții sunt tot copiii noștri, cu informația că la această vârstă – ca de altfel, vizibil și la alte vârste, mai târziu – creierul lor nu poate executa funcția ”autocontrol”/ self-regulation. Cu alte cuvinte, creierul este încă verde crud, funcțiile cortexului prefrontal încă nu sunt la maxim dezvoltate, unele funcții .exe sunt operate manual – adică de noi, părinții, mama și tata lor. În acest caz, controlul situațiilor de (posibil) urgență. Pe de o parte, au fost multe micro-situații în care am înțeles că ei experimentează și că au nevoie de exersare sub control parental, în scop didactic, of course, pe de altă parte, în situații fără control, ei nu-și pot exercita auto-controlul, ba, mai mult, abia așteaptă scăparea de sub controlul nostru. De înțeles, că toți am trecut pe acolo în drumul nostru spre adulți, doar să nu fie cu miză mare. Prea mare.

Așa că nu, copiii nu mai merg la Beach, please și aproape că nu îmi pare rău. Cred că e un hype foarte mare anul acesta. Iar dacă anul trecut, începători fiind și cu noi pe aproape și cu multe elemente de supraveghere implicate, lucrurile au stat bine și foarte bine, anul acesta ne așteptăm ca multe aspecte să fie x 10 ca intensitate, iar acesta este un risc pe care nu ni-l putem asuma ca familie, ca părinți. Ei cred că pot mai multe, că știu mai mult (ce reactualizare de slogan educațional!), că sunt mai autonomi, că experiența îi face să controleze mediul și situația mai bine. Dar ei nu cred bine și multe elemente nu sunt în controlul… NIMĂNUI. Și la această analiză sumară + picarea lui level 1 (altă situație cu urme de lipsă de control de la adulți și auto-control de la adolescenți), a dus la această decizie.

Pe hype-ul acesta uriaș legat de festival, pe exacerbarea tuturor elementelor legate de concerte, spațiu, facilități, chiar cred că este un risc și în mod evident nu ni-l putem asuma. Cu siguranță, tristețea lor, regretul lor, înțelegerea – într-o oarecare măsură, dar da, ei fac un efort să înțeleagă și să adere ne-conflictual la măsura de restricție – ne afectează și pe noi. Dar, știți vorba aia: mai bine să previi decât să ne căutăm copiii prin mare, pe la spitale, prin tufișuri și, în general, să ridicăm din umeri că n-am știut de ei.

Copiii noștri sunt niște adolescenți normali, simpatici, copii buni, destul de educați (aș zice . Dar nu e doar despre ei – e despre adulții de acolo, despre reguli și norme de siguranță, despre multe elemente fără control, fără autoritate, fără reacție. Este despre întreaga anomie socială care se exprimă și prin incidente și accidente în astfel de aglomerări unde nu mai e nicio regulă, după un anumit punct. Și nimeni nu dă seama. Așa că ne asumăm să dăm noi seamă în fața copiilor pentru decizia noastră.

În plus, vă recomand zilele astea să citiți tot ce a scris Psihologul Mihai Copăceanu și să luați seama.

Astăzi dimineață mi-a stat sufletul în loc (deși decizia cu copiii noștri este luată de luni) când a scris:

”…unii vor consuma pentru prima dată droguri acum, la Beach, Please. Păi ce poate fi o mai mare sărbătoare, o mai mare bucurie, un prilej mult mai special decât acesta când vin atât de mulți faimoși rapperi din lume și cum să nu profiți de acest prilej. Că doar tinerii nu vor sta în mană cu o sticlă de apă minerală sau suc de mere.”

Așa este. Copiii merg acolo și pentru lucrurile ”pentru prima dată” – alcool, libertate, lipsă de control, experiență intensă. Creierul lor e foarte sensibil acum la inputul senzorial, iar ei sunt ieșiți dintr-o școală care îi ține lipiți de manuale, telefoane și caiete. Abia așteaptă ceva interesant, stimulativ și exploziv.

În caz că vă întrebați, există și alte lucruri pregătite vara asta pentru copii, plătite, organizate. Dar le vor accesa în măsura în care și ei se vor mobiliza și-și vor mobiliza resursele personale de auto-control, cu sprijinul nostru, desigur. Suntem, bucata asta de viață, cortex prefrontal pentru ei, facem co-reglare – că ce să și facem altceva?! – până când ieșim la liman. Responsabilitatea și asumarea consecințelor, cuvinte care ne plac așa de mult, valori practicate, nu declarate, acestea nu apar organic, doar pentru că ni se mai maturizează creierul, adică creștem biologic. Ci se antrenează, se exersează, se educă. Iar asta înseamnă să exersezi ce înseamnă consecințe, să practici, nu doar să predici.

Mda, biletele sunt nerambursabile și copiii ni le vor plăti înapoi.

Și da, toate acestea sunt din drag și iubire PENTRU copii.