avort

O formă de discriminare socială: Diagnosticul prenatal și justificarea avortului


Una din fețele „umanismului” de astăzi afișează o falsă expresie a grijii și preocupării față de copiii nenăscuți, diagnosticați cu handicap. Această „grijă” contribuie la extinderea avortului, în special a avortului tardiv, subminează moralitatea tradițională, generează atitudini discriminatorii crunte față de persoanele cu handicap, compromite genetica medicală ca știință și, în general, afectează sănătatea fizică, mentală și spirituală a societății.

Diagnosticul prenatal s-a extins în ultima vreme și în România și este oferit aproape tuturor femeilor gravide, în primul trimestru de sarcină. Această procedură presupune analize de sânge combinate cu ecografia pentru a calcula riscul nașterii unui copil cu sindrom Down sau cu alte anomalii. Alte teste sunt oferite în cazul în care riscul este mai mare de 1 la 250. Ele includ biopsia de trofoblast, ce constă în prelevarea de placentă în primul trimestru de sarcină, și amniocenteza, care înseamnă prelevarea unei mostre de lichid amniotic, în al doilea trimestru de sarcină. Dacă se confruntă cu un rezultat pozitiv, aproximativ 90% din cupluri apelează la avortul medical. 

Cifre similare privind avortul există și pentru copiii nenăscuți, diagnosticați cu spina bifida, fibroză chistică sau nanism. Copilul poate deveni dintr-o dată „incompatibil cu viața”, „fără calitatea necesară a vieții”, „cu defect”, „cu retard” etc. Astfel de cuvinte o împing pe mamă să-și ucidă copilul prin avort, ea justificându-se că a făcut-o „pentru binele lui” sau „ca să nu se chinuie”. Un laborator privat de diagnostic și analiză genetică din București propunea recent un program social, numit „O amniocenteză și o analiză de diagnostic prenatal gratuită în fiecare lună – o șansă în plus pentru un copil sănătos”. De fapt, în spatele reclamei stă îndemnul de a elimina copiii bolnavi.


Noi legi în Germania și SUA prevăd consiliere și sprijin pentru gravidele care așteaptă un copil cu handicap


Germanii nu au uitat de pericolul ideologiei fasciste. Ei au adoptat acum doi ani o lege care are drept scop scăderea numărului de avorturi tardive de natură eugenică. Parlamentarii germani au votat în favoarea extinderii consilierii și sprijinului pentru familiile ai căror copii au fost depistați cu handicap și care se gândesc la întreruperea sarcinii. Medicul trebuie să informeze pacienta despre condițiile de viață ale unui copil cu handicap fizic sau mental și să-i facă cunoscute toate mijloacele de sprijin. O femeie are o perioadă de trei zile de așteptare între consiliere și procedură ca să se gândească la opțiunile ei.


În septembrie 2008, fostul președinte american, George W. Bush, a semnat o lege care viza reducerea numărului de avorturi ale copiilor diagnosticați cu sindrom Down și cu alte boli. Legea prevede ca părinților copiilor diagnosticați cu sindrom Down sau cu o altă boală să li ofere cele mai recente informații cu privire la starea acestor copii. Gravidelor trebuie să li se pună la dispoziție informații despre centre ale părinților cu copii cu nevoi speciale, astfel încât să poată învăța despre experiența reală a lor. Drept urmare a acestei legi, a fost înființat un registru al familiilor care doresc să adopte copii cu nevoi speciale. Studii recente au arătat că părinții care au deja un copil cu anomalii sau care au contact cu familiile care îngrijesc copii cu handicap, în timpul unei sarcini ulterioare, refuză de multe ori diagnosticul prenatal.


Oameni de știință împotriva diagnosticului prenatal


Există mulți oameni de știință în lume care se opun diagnosticului prenatal. Un exemplu care reflectă poziția celor care se opun diagnosticului prenatal ar fi acest citat din cartea celebrului neonatolog englez John Wyatt, profesor care s-a dedicat problemelor de bioetică moderne de îngrijire a sănătății: „Tot mai des se aud vocile celor cu handicap, care spun că diagnosticul prenatal este o formă de discriminare socială. 

O majoritate sănătoasă, datorită noilor tehnologii, își impune prejudecățile ei sociale asupra unei minorități bolnave. De ce am afirma că viața unei persoane cu sindrom Down nu merită să continue și că ea e doar o povară insuportabilă pe umerii părinților, ai societății și ai statului? Nu este aceasta o nouă formă de discriminare? În trecut, discriminam oamenii după culoarea pielii și a originii lor etnice și numeam acest lucru rasism. Astăzi, suntem vinovați de crearea unei noi forme de discriminare – discriminarea după numărul de cromozomi, cromozomialism”. (John Wyatt, „Matters of Life and Death: Todayâs Healthcare Dilemmas in the Light of Christian Faith”, ed. a II-a, 2009)


În Franța, 500 de profesioniști din domeniul obstetricii au semnat un apel, în decembrie 2010, în scopul de a „alerta autoritățile și pe cetățenii francezi cu privire la extinderea diagnosticului prenatal”. Printre semnatarii apelului se numărau și profesorul Didier Sicard, fost președinte al Comitetului Consultativ Național de Etică, profesorul Jean-François Mattéi, genetician, fost ministru al Sănătății, profesorul Gérard Lévy, președinte al Comitetului de Etică al Colegiului Național al Ginecologilor Francezi.


Organizații ale oamenilor cu handicap avertizează asupra avortului eugenic


În Occident, apar tot mai des opinii ale persoanelor cu handicap, care sunt revoltate de diagnosticul prenatal și de avorturile eugenice. Aceste acte pun sub semnul întrebării însuși sensul existenței lor în lume. În noiembrie 2000, Divizia europeană a Asociației Internaționale a Persoanelor cu Handicap – o organizație care apără drepturile oamenilor handicapați, cu filiale în peste 130 de țări din întreaga lume – a transmis comunității internaționale un apel special, avertizând asupra utilizării noilor tehnologii genetice în scop de avort selectiv al copiilor nenăscuți cu dizabilități de dezvoltare (boli congenitale și ereditare). Avortul eugenic, consideră persoanele cu handicap, le ofensează demnitatea lor umană și pune sub semnul întrebării existența lor.


Un apel similar a adresat și Federația Internațională a Persoanelor cu Spina Bifida și Hidrocefalie. Într-un document al acestei organizații, se precizează: „Viața unor asemenea oameni nu ar trebui să fie obiectul avortului sau al eutanasiei”.


Mărturii încurajatoare ale părinților


Revista americană „World Magazine” a prezentat, în 19 iunie 2010, mărturia a cinci femei care au născut copii diagnosticați ca fiind bolnavi sau cu handicap, copii născuți în ciuda presiunilor de a-i avorta. În fiecare zi, acești părinți auzeau informații îngrozitoare despre copiii lor, formulate în astfel de termeni cinici: „o legumă”, „un monstru”, „dependent de aparate”, „fără speranță” ș.a. 

Una dintre aceste mame, Liz Ledoux, a aflat, în cea de-a 26-a săptămână de sarcină, că fiica sa este atinsă de exencefalie (creierul său era format în afara craniului). Medicul a insistat să avorteze, spunându-i că fiica sa va semăna cu o broască. Totuși, Cynthia s-a născut și a trăit 90 de minute. „Fiica mea nu semăna cu o broască. … Era frumoasă… Surâsul ei, degetele ei mici erau perfecte. Dacă a fost dificil? Sigur că da. Dar nu regret că am născut-o. Am ținut în brațele mele unul dintre cei mai frumoși copii, timp de o oră și jumătate”.


Autor: Larisa Eftimie

Articol apărut în Ziarul Lumina, 29 Aprilie 2011

*
Articol ap

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citițaici textul proiectului.

Susțineți acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziție publică în această privință.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugați să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă ați trecut printr-o situație similară cu cele prezentate până acum și puteți da mărturie despre acest fapt scrieți-ne pe aceeași adresă.



Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *