avortcontraceptie

Istoria legalizării avortului în Europa – Revista Pentru viață nr. 1

Prima țară care a legalizat întreruperea de sarcină a fost Uniunea Sovietică, pe data de 18 noiembrie 1920. Lenin, în urma revoluției bolșevice, a realizat directivele sale anterioare: „cererea necondiționată a anulării oricărei legislații care interzice avortul.” Este important a se aduce la cunoștință faptul ca în acea perioadă legile protejau viața în întreaga Europă.

avort-europa-bun

Al doilea lider european care a legalizat avortul în țara sa a fost Adolf Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata și puternică biologic, el a aprobat și legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuți germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale. Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii naziști au impus sancțiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoși, urmărind astfel creșterea demografică a „rasei superioare”.

Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniștii germani, evreii, polonezii sau țiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuși a fi cu dizabilități.

Dupa cucerirea națiunilor slave, germanii au elaborat așa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat națiunilor ocupate să folosească metode contraceptive și să legalizeze avortul. Planurile naziștilor sunt exemplificate cel mai bine printr-o declarație dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler și șeful cancelariei NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – partidul nazist):

Datoria slavilor este de a munci pentru noi. Când nu mai avem nevoie de ei, nu au decât să moară. (…) Fertilitatea slavilor este nedorită.

Când fetele și femeile din Estul ocupat fac avort, nu putem decât să le favorizăm asta, în nici un caz să ne opunem. Führerul crede că ar trebui autorizată dezvoltarea unui comerț prosper cu contraceptive. Nu ne interesează să vedem populația non-germană înmulțindu-se.

Sursa: McGovern, James (1968). Martin Bormann. New York: William Morrow & Company; NCA II. Office of the United States Chief of Counsel for Prosecution of Axis Criminality. Nazi Conspiracy and Agression, Volume II. 1946; Harvest of Hate, 1954, pp. 273-4.

Clic aici pentru consiliere în criza de sarcină

Cum a fost legalizat avortul în Polonia

Pe teritoriul polonez, avortul a devenit pe deplin permisibil – așa cum se observa din punct de vedere juridic, pe 19 octombrie 1941. Acea perioadă a fost denumită una de „achiziție a avortului“. Aceeași ordonanță a autorităților germane (de ocupație) care le permitea femeilor poloneze să-și omoare copiii nenăscuți fără nicio restricție, creștea pedeapsa pentru uciderea unui copil nenăscut german, chiar până la pedeapsa capitală,.

Adolf Hitler și-a dezvăluit poziția favorabilă față de avort ca o metodă utilă de control al națiunilor cucerite:

Având în vedere familiile numeroase ale populației indigene, ar fi cât se poate de potrivit pentru noi ca fetele și femeile lor să facă cât de multe avorturi se poate.

De asemenea, Hitler a amenințat că va „împușca cu propria mână” pe „idiotul care ar fi pus în practică un ordin” prin care avortul și anticoncepționalele să devină ilegale în teritoriile estice ocupate de Germania.

Sursa: Alexander Dallin, German Rule in Russia,1941-1945 (London, 1957),141f. Clarissa Henry and Marc Hillel, _Of Pure Blood_, Trans. Eric Mossbacher (New York, 1976), 148. Ihor Kamenetsky, „German Lebensraum Policy in Eastern Europe During World War II” (Ph.D. dissertation, Univ.  of Ill., 1957) (Ann Arbor, MI: University Microfilm, # 25,236), 172-73, Ihor Kamenetsky, _Secret Nazi Plans for Eastern Europe_ (New York, 1961), 143, Joachim C. Fest, _Hitler_ (New York, 1975), 683-84.

Read this in English on FamilyNews.ro

 


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *